LUCAVĂȚ (II). În 26 august 1699, o parte din Lucavăț aparținea lui Lupașcu Murguleț, care o cedează ginerelui lui, Gheorghe Isar și jupânesei lui, Merla, care se învoiesc cu rohmistrul Lupașcu Murguleț, în 16 august 1699 să primească partea lui din Lucavăț, pentru o parte din Vasileu.
În 20 iulie 1701, Vasile și Velicico, fiii lui Constantin Chieșco, vând jumătate din moșia unchiului lor, Neculai Chieșco, lui Ion Avram și lui Ion Căzăcescul, în contul unei datorii bănești mai vechi. Cealaltă jumătate de moșie a lui Neculai Chieșco, zălogită de neplata dăjdiilor, revine nepotului său, Gligorie ot Lucavăț, în 23 iulie 1708, după ce acesta plătește și dăjdiile restante.
În 11 mai 1706, când Gavrilaș Frunză și jupâneasa Gafița, fata lui Andronachi Vlad, lăsau copiilor lor, Ioan și Maria, jupâneasa diaconului Nicolai Borșan, părțile de moșii moștenite după bunicul lui Frunză, Andronachi Peletiuc, „în Vilavce, în Carapciu, în Costești, în Comărești, în Budiniță și pe aiure de pe socrul meu, Andronachi sin Simion Vlad în Banila moldovenească și de pe socra me, Nastasie, fata lui Vasile Căzăcescul, având noi parte de moșie în Berhomete, în Lucavăț, în Panca și în munte, în țănutul Sucevii, și în Vaselev, în țănutul Cernăuțului”.
În 23 iunie 1709, Velicico, fiul lui Constantin Chieșco se plânge divanului domnesc că are parte de „multă strâmbătate și fățărnicie” din partea fratelui său, Vasile, care vânduse, fără știrea lui, partea lor din Lucavăț și din Berhomet lui Constantin Turcul, pentru 120 taleri. Cum avea, conform dreptului valah, întâietate (jure vicinitas) în cumpărarea moșiei, Velicico Chieșco împrumută bani de la cămătarul acelor vremuri, episcopul Rădăuților, Calistru, căruia îi zălogește moșia, răscumpărând-o de la Constantin Turcul.
În 10 ianuarie 1712, Magda Grabovschi, fata nobilului polon Gabriel Lukawiecki, vindea vărului ei, Dumitrașco Calmuțchi, pentru 250 lei turcești, partea ei din moșiile Lucavăț, Berhomet și Panca.
În 15 noiembrie 1720, Ursachi Isar căpitan și Sandu Pelin fost căpitan certificau că Sandul Săul, nepot de fată Onciului, a cumpărat de la Samuil Onciul, de la vărul său, Ion, și de la alți frați ai lor, cu 50 lei, „a opta parte de sat de Lucavăț și din Berhomet”.
În 30 august 1725, Mihai Racoviță Vodă întărește lui Gligoraș Păunel moșiile pe care le avea în acest nord de țară, inclusiv „a treia parte de sat Lucavăț”.
În 18 iunie 1730, se prezintă la Divanul Domnesc Ursachi Isar și Gligoraș Păunel, în dispută cu Gheorghie Calmuțchi și cu jupâneasa lui Dumitrașco Calmuțchi, Agafia, pentru părți din Lucavăț și din Pancești. Dumitrașco Calmuțchi cumpărase de la Magda, fata lui Havrilo Lucavețchi, nepoata lui Dumitrașco Lucavețchi, dar Magda n-ar fi avut dreptul să vândă, partea aceea de moșie fiind dată de unchiul lor, Dumitrașco Lucavețchi, lui Ursachi Isar și lui Gligoraș Păunel. Cum Gheorghie Calmuțchi și Agafa cereau o nouă judecată, prin care, de altfel, s-a dovedit că diata lui Coste (celălalt fecior al lui Havrilo Lucavețchi), care îi desemna pe Isar și pe Păunel proprietari, era rea, Agafia păstrează moșiile lui Havrilo din Lucavăț și din Panca.
Velicico Chieșco mai are de tras ponoase cu rubedeniile sale, în 15 iulie 1736 permițându-i-se să-și țină vecinii din Lucavăț și din Berhomet, pe care îi revendicase și Gheorghe, fiul surorii sale, Ana, iar în 20 februarie 1742, se înfățișează în fața Divanului Domnesc, în controversă cu Sandul Pelin, socrul lui Ion Vasilco (fiul lui Vasile Chieșco), convenind, în cele din urmă, să împartă totul, în mod pașnic, pe din-două din „Bătrânul Ioniceștilor”. Sandul Pelin va vinde lui Mihalachi Chieșco, în 26 ianuarie 1745, un vecin cumpărat de la Ștefan Vlad, „anume Ștefan Hatmanul, din Lucavăț, cu toți feciorii lui și cu toate lazurile”, pentru 25 lei turcești.
În 7 decembrie 1739, când Miron Gafenco uricar, Gheorghe Ursuleț postelnic și Gheorghe Volcinschi împart între ei moșiile rămase „de la moși și frați sterpi, anume de la Durașco comis și sora acestuia, Grozava Cocoranița, cari au fost frați cu moșii lor, anume cu Nastasia Rugină, care l-a făcut pe Pavel Rugină, cu Maria, mama lui Miron Gafenco, și cu Cârstian armașul, care i-a făcut pe Gheorghiță vameșul și pe Sofronia, iar Sofronia l-a născut pe Gheorghiță Ursuleț postelnic și pe sora acestuia, și cu Nacul, care i-a făcut pe Gheorghiță Volcinschi și pe sora acestuia”, Cârstian armașul primește a patra parte de Lucovița.
În 2 august 1741, Gheorghe Perjul, frații săi și vara lui, Paraschiva, obțin uric de la Grigori Ghica Vodă pentru „moșiile ce zisă că au di pe părinții lor” în Lucavăț.
