În numărul 3, din 17 ianuarie 1980, al revistei „România literară”, Geo Bogza publică tableta intitulată „Toată apa mării”, prilej de a-și proba într-un mod inedit creativitatea artistică deosebită, cu care zeii l-au înzestrat. Tableta – construită suprarealist, prin așezarea umăr la umăr a unor citate cu tâlc, culese din opera clasicilor – oferă un spectacol cu delicii importante pentru culegătorii de vorbe de duh:
„Eminescu a spus: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată.
Blaga a spus: Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.
Confucius a spus: Orice lucru are frumusețea lui, dar nu oricine o vede.
Ralea a spus: Grația oamenilor mari este naivitatea.
Iorga a spus: Poți zbura pe aripile altuia, dar nu cu ele.
Socrate a spus: Mă pot ucide, dar nu îmi pot face nici un rău.
Shakespeare a spus: Nu-i milă, ci crimă să-i cruți pe ucigași.”
Peste un deceniu, Tudor Octavian preia cu dezinvoltură planul de construcție a tabletei lui Bogza. Mai inventiv însă, el își compune un „curriculum vitae” plin de savoare, marcat de vorbele memorabile peste care perioadele vieții sale s-au suprapus. Un „c.v.” absolut firesc, deoarece „citatele și lozincile sunt create să ți se înfigă în creier și să nu te poți lepăda niciodată de ele.”
Așadar, „Viața mea, în lozinci și citate”, unde Tudor Octavian ne informează că s-a născut pe când era în vogă sloganul legionar „Trăiască patria și căpitanul!” și s-a jucat cu puțulica în țărână, odată cu îndemnul istoric „Români, treceți Nistrul!”.
Tinerețea i-a fost și ea remarcabilă, deoarece și-a trăit-o la umbra cugetării adânci, emise de marele dermatolog sovietic Leibovici, cel care descoperise că sifilisul lui Lenin nu mai poate fi tratat: „Știi precis că ai scăpat de un sifilis vechi, numai după ce ai contractat unul nou”.
Adult fiind, a reținut fraza pe care un consumator de carne de porc a rostit-o pe patul de suferință, înainte de a fi răpus de trichineloză: ”A dracului trichineloza asta!”, pentru ca să înceapă să încărunțească la exclamația unui muncitor, scos din producție ca să-l întâmpine la grămadă pe președintele Iliescu: ”Iote-l și pe ăsta!”.
Dacă ar fi să-mi construiesc și eu un „c.v.” din citate, n-aș neglija două fraze dintr-un pamflet de Tudor Octavian, care m-au făcut să râd, deși credeam că nu o voi mai face prea curând: ”Când se împlinesc, politicienii români seamănă la față și la trup cu parizerul proaspăt. Comparația trebuie să-i măgulească: pentru alegători, parizerul este ceva sacru.”
