Din cauza taxelor de studii restrictive, foarte puține progenituri ale românilor de rând au ajuns până acum să studieze în Marea Britanie. Universitățile de acolo – unele atât de galonate, că au până și portarii împopoțonați cu doctorate zornăitoare – erau destinate în principal copchiilor de șmecheri români, pentru care banul se numără cu sacul și remorca: primari, deputați, miniștri, directori bugetari, șefi de sărvicii și alți mulgători și învârtitori ai resurselor publice.
Ambalându-și copchilăraia în foarte lucioasa hârtie britanică, acești barosani au ținut cu tot dinadinsul să dea un sens academic hoțiilor pe care le operează în mod constant. Și să devină și ei oleacă de lorzi. Până amu’, se simțeau lorzi numa’ când dugheau butelci cu whisky de vârsta copchiilor. Departe de tot sunt vremurile din propria copchilărie, când ieșeau cu vaca la păscut și își făceau toaleta fundului cu pănuși aspre de păpușoi.
În acest fel, în anumite universități britanice, studenții români au ajuns așa de numeroși, că procesul didactic s-ar simplifica enorm dacă profesorii ar învăța românește.
Iac-așa, ușor-ușor, universitățile noastre n-au mai fost de năsoaiele lor, încărcate cu muci ai disprețului. Facultatea de Medicină din Iași, de exemplu, e potrivită pentru studenții francezi, greci și chiar nemți, dar nu și pentru copchiii directorului Grigore din Botșăni ori Vasile din Suceava.
Numa’ că amu’ ia, după ce Marea Britanie și-a scos Rolls Royce-ul din perimetrul continental, copchii de barosani români vor fi nevoiți să-și mute șatra universitară. Să caute universități prin alte țări.
Căci în ruptul capului tații lor, acești parveniți neciopliți, nu concep să-și cheltuie tot în România banii pe care-i fură de aici. Au steag tricolor la casă doar așa, de ochii lumii. De fapt, ei își urăsc țara.