Lola Lafon: „Fetița care nu zâmbea niciodată”

Romanul Lolei Lafon propune un dialog imaginar între autoare și personajul legendar Nadia Comăneci. Ideea s-a născut din fascinația scriitoarei pentru destinul miraculos al Nadiei, fetița care, la paisprezece ani, a înregistrat la Jocurile Olimpice de la Montréal, din 1976, o performanță incredibilă: a fost prima gimnastă din lume care a primit nota 10, uluind întreaga planetă.
Împotriva voinței sale, Nadia a devenit mândria unei națiuni: România, care în anii ’80, încerca să convingă Occidentul cu privire la atitudinea sa antisovietică singulară din inima Balcanilor.
Nadia a fost idolul pop al sportului în Vest și „cea mai tânără eroină comunistă” în Est. A fost „zeița de la Montréal”, copilul unei țări cunoscute doar din pricina lui Dracula și a dictatorului care o conducea. Pentru prima dată, fetițele din țările capitaliste își doreau să arate precum fetița-minune din Est.
Dar într-o zi, mica zână a început să crească…
Departe de a fi o simplă biografie, „Fetița care nu zâmbea niciodată” descrie povestea legendarei gimnaste românce înstrăinate de sine însăși, care a trebuit să plătească pentru propria maturizare.
Cartea Lolei Lafon analizează prețul succesului în lumea gimnasticii, o lume în care corporalitatea devine element cheie, exploatat intens atât de media, cât și de interese de ordin politic, iar individul care aduce succesul devine instrument al propriei imagini.
Sursa: www.libris.ro