Cuvântul loialitate nu există în traducerea romanească a bibliei. Cuvântul este tradus prin credincioșie. Loialitatea este un caracter divin. Dumnezeu este primul care dă un exemplu bun al loialității. Loialitatea este perseverența și statornicia în principiile și promisiunile originale. Dacă ai promis ceva sau ți-ai exprimat niște principii, trebuie să fii perseverent și statornic în ele . Dumnezeu este loial creaturii Sale. Loialitatea Sa este o rezultantă al caracterului Său statornic. În El nu este „nici schimbare, nici umbră de mutare”.
– Loialitatea Lui Dumnezeu a fost cunoscută din vechime
Loialitatea Lui Dumnezeu a fost cunoscută din vechime. Moise a vorbit poporului Israel despre loialitatea Lui Iehova: „Să știi dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui”. Observăm că loialitatea Lui Dumnezeu practic nu are limite. Totuși Dumnezeu cere în schimb loialitate din partea oamenilor. Rețineți expresia „față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui”. Loialitatea lui Dumnezeu este condiționată, sau limitată de răspunsul ființei umane la acea loialitate. Moise continuă: „Dar răsplătește îndată pe cei ce-L urăsc, și-i pierde”. Expresia „îndată” arată că nimeni nu abuzează de credincioșia Lui Dumnezeu. Acela care este loial lui Dumnezeu va fi apărat de dușmanii lui. În familia lui Moise s-a iscat o neînțelegere. Maria, sora lui Moise și Aaron fratele lor l-au criticat pe Moise și i-au contestat autoritatea. Dumnezeu i-a luat apărarea lui Moise: „Ascultați bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. „Adică este loial lui Dumnezeu în toate lucrurile promise, fără excepție. Maria a fost pedepsită cu lepră din pricină că s-a ridicat împotriva lui Moise. Atât Maria cât și Aaron au căzut la examenul loialității. Maria în cazul amintit, iar Aaron când a dat voie poporului Israel să-și construiască un vițel de aur la care să se închine.
– Pilda talanților
Domnul Isus Hristos a învățat pe ucenicii Săi marea apreciere pe care Dumnezeu o dă celor care îi sunt loiali. În pilda talanților, stăpânul îi răspunde slujitorului care a adus cinci talanți ca profit al celor cinci talanți încredințați: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău”. Și la fel îi răspunde celui care a adus doi talanți ca profit ai celor doi primiți. Cuvântul „credincios” folosit aici însemnează loial. Loial în puține lucruri, dar ca răsplată i se vor încredința multe lucruri. Loialitatea omului față de Dumnezeu este răsplătită în mod corespunzător. Cel care a adus profit cinci talanți a primit și talantul celui care nu a fost loial. Răspunsul pildei la această atitudine a adus multă confuzie: ” Pentru că celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are! ” Explicația este simplă. Loialitatea este măsura strictă de răsplată a lui Dumnezeu. Nu este important cât ți s-a încredințat, ci este important loialitatea pe care ai arătat-o lui Dumnezeu în lucrurile încredințate ție. Cel care a primit talantul celui necredincios nu l-a primit pentru că a adus mai mult profit! A adus același profit ca și cel care a primit doi talanți. Fiecare din ei au fost” credincioși în puține lucruri”. Nu există, deci o scară de valori a vredniciei. Este însă loialitatea, care face o diferență în răsplata primită. Ea este măsura de care Scriptura vorbește în Marcu 4: 24:” Cu ce măsură veți măsura, vi se va măsura: și vi se va da și mai mult. Căci celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are”. (www.adevărul.org)



