Părinte, care este rolul logodnei în viața tinerilor creștini? Se poate săvârși logodna înaintea căsătoriei ca o statornicie a relației?
Logodna este promisiunea reciprocă a unui bărbat și a unei femei că vor încheia căsătoria. Logodna, așa cum apare în dreptul roman, se făcea înainte de căsătorie, fără însă a avea efect juridic asupra căsătoriei, existând libertatea ca, în virtutea acestui drept, logodna și căsătoria să poată fi desfăcute.
Biserica a limitat libertatea dreptului roman și, prin binecuvântarea sa, a dat logodnei aceeași importanță morală obligatorie pe care o are Taina Cununiei.
În acest sens, logodna este începutul cununiei, deoarece în ea este cuprinsă condiția ce formează esența cununiei, adică un consimțământ reciproc al unui bărbat și al unei femei pentru viața comună.
Atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament consideră femeia logodită drept soție a logodnicului. Proorocul Moise numește „femeia aproapelui său” (Deuteronom 22, 24) pe fecioara logodită cu un bărbat, iar în Evanghelia de la Matei, Preacurata Fecioară Maria, care era numai logodnica lui Iosif, se numește „femeia sa”, iar el „bărbatul ei” (Matei 1, 18-20). Aceeași învățătură o desprindem și din rugăciunea rostită în taină de preot la oficierea logodnei, în care se arată că Domnul nostru este „Cel ce dintre neamuri mai înainte Și-a logodit Biserica, fecioară curată…”, ceea ce arată că logodna este imaginea vie a logodnei lui Hristos cu Biserica prin darurile Sfântului Duh. Logodna era o pregătire pentru marea Taină a Nunții, trăită în curăție și însușirea învățăturilor creștin-ortodoxe în cadrul Bisericii, sub îndrumarea duhovnicului.
Cu timpul, pentru evitarea desfrânării care putea surveni în perioada dintre logodnă și nuntă, din cauza pierderii sensului duhovnicesc al vieții, s-a hotărât asocierea celor două slujbe, conform canonului 98 al Sinodului VI Ecumenic (680-681).
Slujba logodnei este o ierurgie, fiind așezată înaintea Tainei Cununiei, făcând cu ea un tot unitar. Această slujbă este noua formă a contractului marital, mirele și mireasa făgăduindu-și credincioșie reciprocă. Ea este legătura reală a căsătoriei, căreia îi lipsește doar plinirea sacramentală ultimă.
Logodna se poate încheia înaintea căsătoriei, ca o statornicie a relației între miri, însă ea nu dă dreptul la consumarea vieții conjugale, fiind doar o arvună, o promisiune sau o făgăduință de a întemeia familia. Numai Sfânta Taină a Cununiei dă dreptul la aceasta. Sunt cazuri în care cei ce au făcut logodna nu mai vin să li se administreze și Taina Nunții, continuând să trăiască în concubinaj toată viața.
„Episodul inelelor” poate fi întregit deci de o slujbă la biserică?
Slujba logodnei conține cereri speciale pentru logodnici, două scurte rugăciuni de schimbare a inelelor, încheindu-se printr-o lungă rugăciune concluzivă.
Cele două scurte rugăciuni ale slujbei logodnei arată sensul logodnei creștine, care „asociază căsătoria cu lucrarea mântuitoare a lui Hristos, care reface unitatea dintre Dumnezeu și omenirea căzută, prin logodirea firii omenești”.
Credincioșia lui Dumnezeu față de făgăduința Sa, care este tema principală a slujbei logodnei, este exprimată în simbolismul inelelor (Facerea 41, 42; Facerea 38, 18; Daniel 6, 17; Luca 15, 22) și în simbolismul mâinii drepte (Ieșirea 15, 26).
Cu alte cuvinte, simbolismul inelelor și al mâinii drepte, care este canonic (scripturistic și patristic), ne arată că în slujba logodnei se aduce adorare Sfintei Treimi și Dumnezeu Însuși făgăduiește binecuvântarea și sprijinul Său, iar lipsa de credință reciprocă înseamnă, pentru creștini, o trădare a lui Dumnezeu și o respingere a promisiunii Sale de a le dărui o nouă viață deplină și sănătoasă.
„Episodul inelelor” se face numai în cadrul logodnei, unită cu Sfânta Taină a Cununiei, deoarece în zilele noastre separarea celor două slujbe ar crea concepția că logodna ar fi suficientă. Tinerii, în virtutea libertinajului promovat de societate, n-ar mai da atenție importanței duhovnicești a binecuvântării divine acordate în Taina Cununiei.
(sursa: Ziarul Lumina)
