Logica feminină (2)

Degeaba. 1. Câteodată înțeleg gândirea femeilor care au dulapurile pline de haine și tot se plâng că n-au cu ce să se îmbrace. Că și eu am agenda telefonului plină de gagici și tot n-am cu cine face sex, discret. 2. „În ciuda unei vieți întregi de luptă pro eliberare sexuală, nu am contractat niciodată o boală venerică, ceea ce mă face să mă simt inutil, ca un explorator la Polul Nord care nu a avut nicio degerătură.” (Germaine Greer) 3. „Am cunoscut un bărbat care s-a lăsat de fumat, de băut, a renunțat la a mai face dragoste. Astfel încât el era perfect sănătos atunci când s-a sinucis…” (Johnny Carson) 4. „Plăcerea e scurtă, poziția e ridicolă, iar cheltuiala este inutilă, deci condamnabilă” (Lord Chersterfield, despre frecventarea prostituatelor) 5. Degeaba o femeie se îmbracă scump dacă se vinde ieftin. De gustibus. „S-a observat științific: canibalii din coloniile noastre preferă carnea bărbatului celei a femeii.” (Împăratul Leopold al II-lea al Belgiei). Delict. „Ce este un delict sexual? Să n-o faci deloc…” ( Replică feminină, din filmul „Wild Things”, 1998). Corect! Delir. Când un bărbat delirează, se spune despre el că e poet. Când o femeie delirează, se spune despre ea că e… nebună. Demascare. „O femeie îmi împărtășește că-și bănuiește groaznic soțul, după decenii de conviețuire: atunci când el face dragoste, a început să stingă, înainte, lumina.” (E. Barbu, „Jurnal”). Demență. Cum poți duce treptat, discret și nepedepsit o femeie la demență? Îi dai o mulțime de bani, apoi închizi pe termen nelimitat toate magazinele de haine, cosmetice și bijuterii. Stați cuminți, confrați bărbați, renunțați la a visa cu ochii deschiși: cele două condiții sunt aproape imposibil de îndeplinit, mai ales simultan. Demnitate. Bogdan Ulmu citează replica unui amic, un actoraș…un ”macho” de teatru de provincie:: „Am cunoscut și am fost iubit 28 de femei, însă doar două au avut demnitate și… s-au sinucis!”. Sunt de acord cu regretatul meu prieten B.U.: o replică adorabilă, demnă de Teodor Mazilu sau chiar de Milan Kundera…ori -adaug eu – de C. Bukowski! Democrație. „Cel mai bun argument împotriva democrației este o conversație de cinci minute cu alegătorul mediu.” (Winston Churchill). Trend. Imediat după noaptea nunții, Bulișor își anunță tatăl că e decis să divorțeze. Motivul? Mireasa fusese…virgină! După câteva clipe de adâncă gândire, Bulă senior îi dă dreptate: ce nu le-a trebuit – până la ai ei 30 de anișori! – altora, apăi… nu ne trebuie nici nouă, fiule! Demografie. Care categorie socială se înmulțește exploziv în România fără a face sex, dimpotrivă…?! Pensionarii. Desăvârșire. Femeile sunt desăvârșite doar atunci… când sărută. Fiindcă (măcar) atunci… trebuie să tacă. Paradox (feminin). ”Este în firea femeilor să disprețuiască și să-l umilească pe cel care le dorește…și să-l dorească pe cel care le detestă…ori, măcar, le ignoră.” (Cervantes). Femei. ”Cunosc prea bine firea femeilor: când vrei tu, nu vor ele. Iar când nu vrei tu, tocmai atunci ele doresc!” (Terentius, un gânditor antic). P.S. Va să zică, afirmația – axioma – e confirmată de clasici. Să ne resemnăm, deci…dragi bărbați contemporani…Autoritate. Omul din Neanderthal o întreabă pe femeia lui, tot de Neandrtal:-Te culci cu mine ?-..Nu..iartă-mă….n-am chef ! -De ce ? -Nu am chef! Ia omul paru’ și îi dă una zdravană… peste cap. – Acuma, na… te culci cu mine ? -De ce nu !?! ..Mă culc… că nici nu mă mai doare capul….Să trăiți!. . Căsătorie. „Prin căsătorie, femeia devine liberă, iar bărbatul își pierde libertatea.” (Kant). Coarne. Coarne. „Căsătoria este fie un corn al abundenței, fie o abundență de… coarne.” (San Antonio). Iepurași. Din «conin» (iepure în franceza veche, dar desemnând și sexul femeii) a rămas azi doar depreciativul «con», ce înseamnă «idiot, cretin». În vocabularul intim, iepurele a fost înlocuit cu pisica (chatte). Astfel, sexul franțuzoaicelor a devenit… carnivor.” (R. Topor). Dilemă. „Ce-i mai bine? Să ai remușcări sau regrete?” (Jean-Paul Toulet). „ Adulter. 1. În general, femeile de astăzi își înșeală soții cu alți bărbați însurați. Astfel, adulterul poartă intim în sine ceva conjugal: într-un fel aproape „legal” în sensul valoric și de aceea perfect onorabil, adulterul contemporan e un act, o decizie, o convenție și – în final – o împlinire intimă în doi ce ar trebui să merite considerație și sprijin tacit, nicidecum dispreț și mai ales (neputincioasă) invidie…” (Anonim). 2. „Prima poruncă a femeii adultere: să îți iubești aproapele ca și pe… precedentul.” (Philippe Bouvard). 3. „Pentru a gusta deplin plăcerea adulterului, ar trebui să fii o persoană foarte pioasă…” (Anatole France). Eschive. „Să nu arunci niciodată cu piatra într-o femeie adulteră! În spatele ei se află întotdeauna un bărbat. Poate ești chiar tu, ori eu… Iar ele știu atât de bine să se eschiveze în clipele decisive.” (Georges Brassens). Test (al neputinței). În cartea sa „Tribunalul neputinței”, Pierre Darmon ne înfățișează procedura – ce ne apare azi ca pitorească – dovedirii, prin anchetă și test, a impotenței masculine în Franța Vechiului Regim. Acuzațiile aduse soțului sunt verificate prin „proba de ejaculare” care presupune „îndeplinea integrală a îndatoririlor conjugale în prezența martorilor”. Exista și instituția „împreunării” (le congrès), ce stabilea putința/neputința soților în prezența medicilor și moașelor și decidea anularea căsătoriei. Cam ciudat, stresați fârtați de brăcinari de azi, așa-i? În spațiul românesc analizat, Biserica nu a pus în scenă asemenea „instanțe”, totuși acuzațiile aduse trebuiau cumva judecate și dovedite. Ca urmare („Îndreptarea legii”, glava 217) soțul primește un răgaz de trei ani pentru a-și îndeplini obligațiile conjugale și a-și dovedi virilitatea. Abia după acest „răgaz” soția poate redacta jalbă. Interesant: în Anglia acelor vremi, intervalul în care impotența prelungită atrage anularea căsătoriei era același: trei ani… „Sincronism” ori pură întâmplare? (C.S.).