Logica apelor?

Este de-a dreptul imoral să scrii despre orice altceva în clipele în care mor oameni duși de ape. Pe de altă parte, insistența televiziunilor de a descoperi vinovății este și nu prea este la locul ei – doar n-o să înregimentăm politic și inundațiile, spre câștigarea de puncte în rezbelul dintre partide!
A curs din cer nu cu găleata, ci cu cisterna și numai Dumnezeu putea ști că norul se va slobozi și stoarce fie la Leorda, fie la Dorohoi. Iar pe țăranul moldovean poți să-l ameninți cu coduri de toate culorile curcubeului, el nu-și va părăsi casa și animalele din gospodărie până nu va vedea apa trecând dincolo de pragul ușii. Vorba unei dorohoience: „Bine, bine, plec, dar unde mă întorc?”
Machiavelli spunea că doar „acele măsuri de apărare-s bune, sigure și durabile, care atârnă numai de noi și de destoinicia noastră.” Putem urechi deputații și senatorii pentru că, în loc să se afle la locul sinistrului din propriile circumscripții, dezbăteau cu patimă chestiunea arzătoare a alcătuirii grupului parlamentar România-Irak – șperaclu pentru acces la viitoare voiajuri intercontinentale – dar vă asigur că prezența unui parlamentar în clipele de vârf ale fiecărei inundații n-ar face decât să încurce treaba. Acum și acolo sunt într-adevăr utili oameni deprinși să mânuiască târnăcopul, nu să gâdile lap-top-ul, hotărâți să facă ceea ce-i realmente necesar, nu ceea ce dă bine politicește. Aleșii nației n-au decât să voteze, post-festum, ajutoare, stări de necesitate, acțiuni reparatorii, înființări de comisii, liste de despăgubiți – lăsați-i în cuibușoarele lor din Capitală. Nici sinistrații n-au nevoie, în astfel de clipe, de vorbe mari și late, nici salvatorii de prețioase indicații.
Omenirea încă n-a ajuns în stadiul care să-i îngăduie tragerea de bretele cu mama natură, iar apa năpustită din ceruri are pretutindeni aceeași forță distructivă de nedomolit: au murit oameni la inundații în Franța, au murit în Polonia, au murit în Ungaria. Sigur că s-ar cuveni să avem un sistem imbatabil de îndiguiri, s-avem mai multe baraje pentru regularizarea debitelor, să existe o gândire unitară în ceea ce privește sistematizarea rurală. Mult hulitul plan ceaușist prevedea, între altele, mutarea cătunelor aflate în zonele cu risc ridicat de inundație. Numai că din el s-a reținut doar basna cu buldozerul dărâmător de sate (până astăzi, nu s-a identificat nici o localitate astfel demolată!), fără a se ține seama că legea cu pricina, fie ea și utopică, avea prevederi de organizare și dotare rurală descoperite abia un deceniu mai târziu de reglementările europene.
Mai în fiecare an, satul Șendreni este nenorocit de apele Siretului. Mutat jumătate de kilometru mai sus, pe una dintre colinele moldave trecută-n acte cu statut de pășune, ar domina valea și s-ar rezolva o tristă situație veche de când hăul. Numai că atunci când supărarea divină își iese și ea din matcă, sunt afectate localități care n-au nici o legătură cu vreun râu-pârâu megieș cât de cât primejdios.
În județul Iași a fost potopit de ape satul denumit deloc întâmplător… Valea Seacă. N-au visat nici localnicii, nici hidrologii, că vor năboi vreodată puhoaie într-o zonă a uscăciunii, teoretic complet ferită de primejdia revărsării apelor. Dar parcă Dorohoiul figura pe vreo hartă pesimistă a perimetrelor lesne inundabile? Inundațiile trecute au lovit la Arbore, cele de acum, la Boroaia; trebuie căutată vreo logică? Atunci când țintele și dimensiunile atacurilor sunt aleatorii, n-ai cum stabili preventiv măsuri ferme și iniția pretutindeni costisitoare lucrări de apărare. Măsuri care, însă, trebuiesc obligatoriu luate în zonele tradițional inundabile; acolo, desigur, s-ar cuveni continuate (că începute-s de mult) lucrările de apărare. În final, o întrebare: cum de a ratat președintele Băsescu peticirea capitalului de încredere ce i-a mai rămas prin prezența (cizme de cauciuc, pelerină portocalie, cască sau fes) în zonele calamitate?
Cică ar fi câteva explicații-ipoteză. 1 – nu-l interesează impresionarea electoratului, câtă vreme nu mai poate candida; 2 – căderea dramatică în sondaje l-a afectat până într-atât încât evită aparițiile publice (ceea ce n-aș crede, fiindcă marinarul are vână de luptător): 3 – se confirmă zvonurile privind deteriorarea stării de sănătate. Noi îi dorim tot binele. Cel puțin la fel de interesați fiind, desigur, de binele întregii Românii.