Ieri, “Gazeta Sporturilor” a publicat obișnuitele clasamente de sfârșit de an la care, alături de cititori și-au mai adus contribuția redactorii publicației, precum și presupuși specialiști din rândul oficialilor “de pe la cluburi: președinți, antrenori, investitori.”
În sărăcia generală, atât financiară cât în privința „meseriei”, nu e de mirare că, întocmai ca la alegeri, opțiunile sunt extrem de puține, proporționale cu performanțele care și ele lipsesc cu desăvârșire.
Cel mai bun fotbalist al anului este Chivu.
Vă amintiți vreo fază mai acătării în care să fi fost protagonist? Vreun gol salvat din șpagat, vreunul înscris din foarfecă, vreo deposedare în momentul șutului adversarului la 0-0 în minutul 90, atât de subtilă și de precisă încât ăluia să-i fi sărit gheata din picior, vreo lansare în adâncime, „din 16 în 16”, care să-l fi lăsat pe Mutu singur cu portarul advers? Pardon nu pe Mutu, că ăștia n-au mai jucat împreună la Națională de vreo 73 de meciuri încoace. Iar când joacă, totuși, parcă s-ar vedea acolo, în iarbă, pentru prima dată în viață.
Cu echipele, treaba e mai simplă: Pe primele 5 locuri, Unirea Urziceni! Că a jucat pentru ea în Champions League, iar la primăvară joacă pentru celelalte 4 în Europa League. Păcat că nu mai joacă decât două meciuri… că doar n-oți fi crezând că poate vreo echipă românească, 5000 de ani de acum înainte, să elimine pe Liverpool!?
Cel mai mișto (atunci când respondenții nu l-au făcut chiar la mișto) e clasamentul antrenorilor: unii îl dau câștigător pe Mircea, alții pe Răzvan, probabil sub deviza „nu contează care, numai Lucescu să fie!”. Printre ei, iar în unele cazuri deasupra ambilor, apare Dan Petrescu. Vă mărturisesc că nici eu n-aș ști pe care să-l aleg dintre Dan Petrescu și Mircea. Că Răzvan e doar o promisiune, dacă nu o glumă. Așadar: Mircea a câștigat un trofeu European, confecționând o echipă cu bani foarte mulți puși la bătaie de un aptron avid de glorie. Dan a câștigat un titlu național cu bani foarte puțini scoși de un patron de o discreție aproape neverosimilă la noi. Îi văd cumva la egalitate. De la locul 3 în jos e însă prăpăd: toți neisprăviții, toți escrocii, toți golanii au primit puncte. Absolut la mișto, cum ziceam, mi se pare clasamentul încropit de „U” Craiova, care-l pune pe locul 1 pe… Pițurcă!
Dincolo de intenția patronului de a-l aduce la Craiova pe unul încă mai prost decât el însuși, lui “Piți, lasă-ne!” I se face o mare nedreptate: dacă locurile bune sunt cele mai mici, în coborâre, de la 5 la 1, atunci lui I se cuvine fără îndoială locul zero. Barat!
