Calvarul locuitorilor străzii Aurel Vlaicu, din cartierul sucevean Ițcani, pare să nu mai aibă sfârșit. După ce de ani de zile se luptă cu praful care le invadează curțile, locuințele, chiar și trupurile, mulți având de suferit în urma problemelor de sănătate cauzate de colbul ce le-a pătruns în ochi, în gură, până în străfundul plămânilor, de ceva vreme, mai au un inamic – noroiul.
Lucrările de apă-canalizare începute acolo printr-un program finanțat din fonduri europene au făcut ca strada să fie răscolită în lung și în lat, iar în urmă să rămână cratere selenare, din care noroiul, gros ca smântâna, sare în toate părțile, sub roțile sutelor de mașini care trec pe acolo zilnic.
Și nu sunt doar mașini mici, ci mai ales camioane, care de-a lungul timpului le-au făcut viața amară locuitorilor acestei zone, prin norii de praf care se ridică în urma lor, învăluind totul într-o mantie cenușie, aducătoare de moarte.
„Atât băiatul, cât și nepotul meu sunt alergici la praf. Nu poți ține un geam deschis, nu ai cum pune o haină afară la uscat”, spune cu năduf o gospodină de pe Aurel Vlaicu, arătând spre geamurile care stau închise, sigilate, în plină vară, chiar și când e căldura mai mare.
Acoperite de praf, legumele din grădini cresc chinuite, pipernicite, incapabile să facă fotosinteză la capacitate maximă, copacii se îngălbenesc, iar oamenii se usucă și ei, încetul cu încetul, de supărare ori îndopați cu pastile care să lupte contra bolilor cauzate de praf.
„Acum este foarte bine, dar să veniți când plouă și pleacă copiii la școală. Trebuie să mergi până la gară cu ei și să le dai papuci de schimb, că altfel nu se pot duce în clasă”, spune o femeie a cărei poartă e acoperită de stropi de nori mari cât un pumn de copil.
„Când e uscat e praf, când plouă e durere – nu poți merge nicăieri fără să te umpli de noroi din cap până-n picioare. Mă enervez doar când îmi amintesc…”, mărturisește femeia, crispându-se brusc, ca la un șoc dureros.
Strada Aurel Vlaicu este programată spre asfaltare, de către Primăria Suceava, încă din primăvara anului trecut.
„De doi ani de zile tot lucrează și ne tot amână de pe un an pe altul. Parcă suntem uitați de timp aici”, spun locuitorii străzii, care s-au săturat să tot audă promisiuni și nu mai trag speranțe că vor vedea asfalt pe stradă nici anul acesta.
În 2013, primarul Ion Lungu le-a cerut constructorilor ca în august să finalizeze lucrările de canalizare, încât să poată veni cu un covor asfaltic, să rezolve problema prafului.
Deși intrăm în august 2014, situația străzii e încă incertă.
„Suntem într-o situație a neputinței. Deși noi, ca primărie, suntem pregătiți să asfaltăm strada, din păcate nici până acum lucrarea nu este predată. La ședințele de gestionare a lucrărilor de apă și canalizare insistăm în fiecare zi pe finalizarea acestei străzi, dar firma care a executat lucrarea, un subcontractor, nu mai lucrează acolo. De o lună de zile ne învârtim în jurul cozii, strada este scoasă din categoria celor pe care se lucrează, e trecută în rândul celor propuse spre predare, dar mai sunt niște resturi de lucrări care împiedică predarea-primirea acesteia. Vom face tot ce este posibil pentru deblocarea situației”, a spus primarul Sucevei, Ion Lungu, care și la comandamentul de marți dimineață a cerut ca strada să fie finalizată, pentru că asfaltarea acesteia este blocată.
Între timp, locuitorii acestei străzi nu au decât să aștepte, să înghită praf și să se acopere de noroi, sperând ca într-o zi, soarele să răsară și pe strada lor, dar nu din bălțile de pe stradă ori prin colbul ridicat în aer, ci să încingă asfaltul la care visează de ani de zile.
