Locuința pe care Serge Gainsbourg o deținea la Paris, deschisă publicului



Fanii lui Serge Gainsbourg vor putea, începând cu luna septembrie, să viziteze fostul hotel particular al muzicianului situat pe rue de Verneuil din Paris, a cărui fațadă, multă vreme acoperită de graffiti, este în curs de renovare, informează AFP.
Muzicianul și cineastul francez a locuit în acest hotel din 1969 până la moartea sa, în 1991.
Jean-Pierre Prioul, un prieten al familiei și supraveghetor al lucrărilor de renovare, va fi ghid pentru publicul vizitator. Având șansa să-l fi cunoscut pe Gainsbourg, acesta are multe povești de spus despre celebrul muzician. „Totul a rămas la fel în interior. Nu lipsește decât personajul”, a spus acesta pentru AFP.
Fiica cântărețului și a actriței Jane Birkin, Charlotte Gainsbourg, actuala proprietară a casei, a încercat, în 2011, să facă din această locuință un muzeu, însă proiectul necesita multe lucrări de renovare.
Locul este destul de mic și conține multe obiecte de valoare, potrivit lui Prioul. Locuința se va putea vizita contra unei taxe, după o prealabilă rezervare online.
Deși fațada hotelului va deveni albă în curând, Prioul spune că fanii o vor putea decora cu graffiti din nou.
Pe când trăia Serge Gainsbourg, mesajele și desenele pe acest zid au fost realizate în onoarea acestuia, lucru pentru care artistul era recunoscător. Însă, ulterior, zidul a fost acoperit de afișe politice și alte mesaje.
Serge Gainsbourg, născut Lucien Ginsburg, pe 2 aprilie 1928, la Paris, a fost pictor, autor-compozitor-interpret, pianist, scenarist, regizor, scriitor, actor. De-a lungul carierei sale, el a abordat mai multe stiluri muzicale, a realizat mai multe filme și videoclipuri și a compus peste 40 de piese pentru coloane sonore. Pe lângă complexa operă artistică, Gainsbourg a fost celebru și pentru viața personală tumultuoasă, având relații cu multe femei frumoase, de la Brigitte Bardot până la Jane Birkin – cu care a avut cel de-al treilea copil al său, actrița Charlotte Gainsbourg.
Gainsbourg a avut o influență uriașă asupra unor artiști precum Taxi Girl, Renaud, Étienne Daho, Beck Hansen, Portishead, David Holmes.
Printre cele mai celebre piese ale sale se numără „Bonnie and Clyde” (cu Brigitte Bardot) și „Je t’aime… moi non plus” (cu Jane Birkin).
A fost nominalizat de cinci ori la premiile César, obținând un trofeu postum, în 1995, pentru muzica filmului „Élisa” de Jean Becker. În 1985 a devenit Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor.