Deși sita începuse a cerne devreme la secțiunea feminină a Open-ului australian, până la urmă finala va fi una la vârful vârfului. A mai bărbată dintre surorile Williams, Serena (nu că Venus – ce nume predestinat! – ar fi mai prejos), împreună cu renăscuta Justine Henin, au evitat o finală made in China. Serena a avut nevoie de două seturi lungi pentru a trece de Na Li, ambele tie-break-uri totuși fără emoții, și a fabrica astfel vendetta clanului pentru eliminarea surorii mai mari. Dincolo, la Henin, a fost pe dos: două seturi mici, comprimate aproape la minim, pentru a trece de cealaltă fată cu ochii oblici, Jie Zheng, căreia i-a lăsat un singur game. Va fi o finală pe cinste, între două numere unu, s-ar putea spune!
Previziunile făcute luni asupra parcursului lui Federer trebuie corectate, nu neapărat din vina lui. Elvețianul a trecut neașteptat de ușor de Hewitt și de Davidenko, cu un joc vehement uneori, reușind să-l readucă la sol pe rusul care decolase după ultimele două turnee de top. Cu Davidenko, Federer a strecurat și un 6-0 aspru, ca gerul Siberiei, și abia la final a slăbit încleștarea, ceea ce era să-l coste. La 40-0 pe propriul serviciu și 3 mingi de meci, i-a permis adversarului să-l egaleze și să facă break! Un fapt mai mult unic decât rar pentru Federer, care apoi s-a adunat și a reușit rebreak-ul, încheind apoi cu 7-5.
Din careul de ași, în semifinale și apoi în finală a mai ajuns doar Murray (chiar dacă e favoritul 5 în turneu, a urcat între timp pe 4 în ATP). Nu se poate spune dacă Nadal a fost victima scoțianului sau a propriei condiții fizice. Cam același lucru și în cazul lui Djokovic, răpus de Cilic sau de o pântecăraie. Păcat de croat că n-a cules mai mult din acest turneu. Am presimțit ieșirea sa din scenă când am văzut că încearcă să facă spectacol cu Murray. Câștigase setul inaugural, se mergea cap la cap în cel secund, până când Murray își procură o minge de break. Ei bine, Cilic l-a momit cu o scurtă, abia ajunsă de scoțian care în mod normal devenea apoi victimă sigură. Numai că Cilic, în loc să-l execute, se bagă la un lob, Murray ajunge și pasează pe lângă un Cilic care acoperea terenul în dorul lelii. Un lob în situația aia se brodește doar dacă te cheamă Djokovic sau Federer. Apropo de liderul ATP, interesant este că, dacă va ajunge în finală, va întâlni un adversar mai odihnit chiar și decât el, care n-a prea făcut bășici în talpă!
