Presa occidentală, spre deosebire de caricatura asta a noastră în care strălucesc alde Ciutacu și Radu Moraru, are obiceiul lăudabil de a dezvălui amănunte la limita legii din viața vedetelor care sunt ușchite pe lumea cealaltă. Nu comit nici un păcat, procedând așa. Dacă unei starlete de cinema i se rulează în continuare filmele, înseamnă că ea e încă vie, chiar dacă fizic s-a cărat de mult din lumea noastră. Iar dacă starleta a mai avut la cearșaf și doi dintre președinții Americii, interesul public poate fi cu atât mai mult invocat.
Nu degeaba am folosit exemplul cu starleta de cinema. Pentru că, citând masiv dintr-o biografie apărută recent peste Ocean, presa britanică umblă puțin în viața duduii Elisabeth Taylor. Niciodată nu mi-a plăcut individa asta, în ciuda celebrilor ei ochi violeți. Erau violeți ca să se asorteze probabil cu vinețiul căpătat de la partenerul ei preferat, Robert Burton, care bătea în ea ca în dușmanul de clasă.
Viața acestei femei a fost un continuu dezmăț, început încă din copilărie, când fetele încă se mai joacă cu păpușile. Condamnabil e că n-o făcea doar pentru a da curs mâncărimilor de acolo, jos, ci și ca să obțină roluri în filmele importante. Așa a susținut, la doar 14 ani, un interviu cu viitorul președinte Ronald Reagan, pe atunci un actor influent la Hollywood. Lizuca Taylor dorea un rol și se pare că a fost convingătoare la orizontală, fiindcă l-a obținut.
Interesul îi era busolă pentru libido. Chiar cu Frank Sinatra, prietenul mafioților care aranjau repartizarea premiilor Oscar, a avut o legătură, și-ncă una fructuoasă. Dar cu cine n-a avut ea legături. Când nu îi ajungea unul, Liz o făcea în trei, că vorba aia, n-avea o singură bortă. Bravo ei, ce mai.
O să ziceți să sunt rău, dar aș recomanda biografia acestei actrițe modeste, acoperite de lauri nemeritați, oricărei tinere actrițe la început de carieră. Și nu numai actrițe. Există cumva altă cale de reușită în lumea bună și n-am aflat eu ?
PS: A întrebat cineva cine e celălalt președinte american care a trecut prin patul lui Liz Taylor ? John Kennedy, cine altul.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
