Studiile „Pentru o carte de temelie a muzicii românești” (1934), „Muzica în Bucovina” (1939), „Studii critice de muzicologie. Tratate de teorie apărute în sec. XIX” (1964) etc. și opera componistică, „Sonete pe versuri de Mihai Eminescu” (1937), „Trei balade cu soldați” (1954), „Cinci poeme pe un vers de Ion Pillat” (1955), „Mica sonată pentru vioară și pian” (1955), „Sonată pentru clarinet și pian” (1956) etc., fac din Liviu Rusu un personaj deplin al culturii române.