Doctor în litere al Universității din Cernăuți, cu lucrarea „Contribuțiuni la istoria literaturii române din veacul al XIX-lea” (1927), ctitorul și întâiul președinte al Societății studențești „Dacia”, Liviu Marian rămâne un pe nedrept uitat poet (remarcabile sunt cele patru „Tablouri flamande“), prozator, istoric literar și traducător, care și-a risipit opera, după anul 1905, prin paginile gazetelor vremii. Câteva povestiri au fost adunate într-un volum de „schițe și nuvele originale”, „Suflete stinghere” (1910).