În ziua sărbătorii Schimbarea la Față a Mântuitorului (6 august 2019), Mănăstirea Sucevița și-a serbat hramul. Cu acest prilej, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de 38 de preoți și diaconi.
Din soborul slujitor au făcut parte și arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, pr. Petru Lupăștean, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți, pr. Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, arhim. Nectarie Clinci, starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei, arhim. Iustin Dragomir, starețul Mănăstirii Bogdana Rădăuți, preoți și diaconi.
Slujba a fost prilejuită de hramul așezării monahale, ctitorie a familiei Movileștilor din timpul voievodului Petru Șchiopul, și s-a desfășurat pe un podium special amenajat în incinta așezământului monahal, iar răspunsurile la strană au fost date de corul mănăstirii.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii PS Damaschin a spus: „Postul acesta al lunii august la început nu era doar pentru Maica Domnului, ci era rânduit și pentru pregătirea acestei sărbători de astăzi, de la mijlocul perioadei, adică pentru Schimbarea la Față, că nu poți să prăznuiești Schimbarea la Față dacă nu te schimbi și tu, dacă nu schimbi și tu ceva înăuntrul tău. Ce înseamnă Schimbarea la Față? Când un om se schimbă la față, se face mai palid sau din contra se face mai stacojiu, Doamne ferește să nu aibă o anemie sau hipertensiune, sau poate are emoții, asta înțelegem noi când cineva se schimbă la față. Dar Schimbarea la Față a Domnului ce a fost? Ceea ce am auzit în Sfânta Evanghelie. Domnul Iisus s-a suit pe muntele Taborului cu trei dintre apostoli săi, Petru, Iacov și Ioan, și zic ce zice Sfânta Evanghelie că s-a Schimbat la față înaintea lor în sensul că Fața lui a strălucit, adică nu mai era fața lui așa cum era înainte, a strălucit ca soarele și hainele lui s-au făcut albe ca zăpada. Un nor i-a acoperit pe Domnul Hristos, pe Moise și pe Ilie cu care Domnul Hristos grăia, ucenicii au căzut cu fața la pământ, glas s-a auzit din cer pentru apostoli: «Acesta este fiul cel iubit întru care am binevoit, pe acesta să-l ascultați». Apoi Domnul Hristos a venit, i-a trezit pe apostoli și s-a coborât din munte și le-a zis: Nu spuneți nimănui ce s-a întâmplat aici, asta s-a făcut pentru voi ca să cunoașteți în cel batjocorit pe Sfânta Cruce pe cel care astăzi este plin de slavă pe Tabor și de abia după aceea să spuneți cine este cel care pătimește, cine este cel care se răstignește, cine este cel batjocorit, un om oarecare, un profet oarecare? Nu! Este Fiul lui Dumnezeu care și-a arătat Slava Lui ca Dumnezeu adevărat pe Tabor, că fața Domnului Hristos nu s-a schimbat de la soarele care era acolo, ci dinăuntru a venit această lumină pe fața lui. S-a schimbat la față Domnul pe muntele Taborului, apoi s-a întunecat soarele pe muntele Golgotei pentru ca Domnul să schimbe lumea. Arată lumea noastră ca o lume care s-a născut din Tabor? Recunoașteți lumea aceasta ca pe o lume pe care Domnul a vrut să o schimbe și a pus începutul acestei schimbări, recunoașteți într-un om, în mai mulți oameni, chiar și în noi creștinii atunci când ne uităm urât unii la alții, când vorbim urât, când ținem minte răul, când ne mâniem, când ne înfuriem, recunoașteți vreun chip, vreo asemănare a aceleia luminate de pe Tabor. Vi-i închipuiți pe Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan după ce au avut această experiență când au văzut întru slavă Fața Domnului mai ceva ca soarele, că imediat ce au coborât din munte au început să se certe pe lucruri de nimic, mai încolo da, au uitat ceea ce s-a întâmplat pe Tabor, dar atunci imediat nu. Noi când ieșim din Biserică, atunci când plecăm de la întâlnirea cu Domnul Hristos, păstrăm ceea ce am văzut, ceea ce am simțit și ceea ce am trăit? Este lumea aceasta a noastră o lume pe care Domnul a vrut să fie schimbată, a schimbat atunci Dumnezeu lumea sau n-a schimbat-o, schimbă Dumnezeu lumea sau n-o schimbă? O schimbă, dar prin noi, oamenii. Din noi, dinlăuntru, nu dinafară se schimbă lumea. Și unde-i locul unde ne schimbăm noi? Care-i noul Tabor unde trebuie să mergem să ne schimbăm la fața sufletului? Biserica este noul Tabor. Noi nu zidim biserici ca să le avem multe la număr, să ne lăudăm că avem nu știu câte, ci pentru ca întrânsele să se schimbe oamenii, să se sfințească oamenii, să se curățească oamenii. În Biserică auzim pe un Moise și pe un Ilie care ne învață legea lui Dumnezeu și cine își povățuiește viața după Legea lui Dumnezeu nu va mai face atâtea răutăți pe care le vedem în jur. Cu cât un om nu este în Biserică sunt mai mari șanse ca el să facă rău în societate.”
