Literatura Teologiei morale în epoca medievală (787-1453)

În Răsărit
Literatura teologică răsăriteană din această perioadă s-a dezvoltat în special în jurul mănăstirilor, cultivându-se îndeosebi direcția ascetică. De la reînființarea școlii celei mari din Constantinopol, încep să apară scrieri cu cuprins moral și la autori laici.
1) Teodor Studitul (născut la 759) – a dezvoltat o intensă activitate de înnoire ascetică. Între alte lucrări, amintim cele două colecții mari de cateheze. Din scrierile lui putem cunoaște disciplina monahală din acea vreme.
2) Fotie (născut la 820), majoritatea scrierilor sale au un cuprins dogmatic și polemic. Importante pentru Morală sunt de amintit unele din omiliile sale, apoi unele comentarii la cărțile Noului Testament, „Nomocanonul” sau, precum și colecția sa de proverbe, în număr de 214.
3) Simeon Metaphrastul (jumătatea a II-a a secolului X) de la el avem două colecții de cuvântări sau sentințe morale, făcute după scrierile lui Vasile cel Mare și Macarie Egipteanul.
4) Simeon cel Tânăr (secolul XI) este unul din cei mai însemnați asceți ai Bisericii răsăritene, considerat de unii drept autorul intelectual al isihasmului. Lui i se atribuie 33 cuvântări către călugări, de asemenea și o colecție de imnuri în care tratează despre iubirea lui Dumnezeu.
5) Mihail Psellos (născut la 1020) a fost un renumit filozof și teolog.
6) Eustratie, arhiepiscop de Tesalonic (1155-1104) un renumit teolog și reformator al vieții monahale. De la el ne-a rămas o însemnată scriere despre monahism.
7) Grigorie Sinaitul, autor a multe scrieri ascetice, dintre care una cu titlul: „Liniștea și rugăciunea”, în care se manifestă ca partizan al mișcării isihaste.
8) Grigorie Palama (+1360), arhiepiscop de Tesalonic, în controversă isihastă a luat partea isihasmului împotriva lui Varlaam și a latinilor.
9) Nicolae Cabasila (+ 1371) cea mai însemnată lucrare a sa este: „Despre viața în Hristos”.
În Apus
Între secolele IX și XI, lucrările din domeniul Moralei se rezumă la comentarii.
În secolele XI și XIII în această perioadă se sistematizează materialul Moralei, separându-se de cel al Dogmaticii. Se compun tratate de Morală, lucrate în direcția uneia sau a alteia dintre metodele: scolastică, cazuistică ori ascetică.
Reprezentanți ai metodei scolastice
1) Petru Lombardul (+ 1164) scrie o adevărată operă normativă pentru Teologia morală: „Libri sententiarum IV”.
2) Tot în acest interval de timp (secolele XI-XIII), apar o serie de comentarii la cărțile de sentințe (Libri sententiarum), scrise de Albert cel Mare, Toma de Aquino, Bonaventura, Duns Scot și Gabriel Biel.
3) Deplina sistematizare a Teologiei morale o întâlnim în lucrarea „Summa theologiae” a lui Toma de Aquino.
4) Duns Scot (+ 1308) e adversar al lui Toma de Aquino. Polemica dintre tomiști și scotiști, care a discreditat scolastica, a avut ca obiect îndeosebi libertatea și predestinația.
Cazuistica
Primele indicații pentru morala cazuistică se găsesc în canoanele apostolice, în epistola lui Grigorie Taumaturgul, precum și în canoanele sinodului din Cartagina de la 251.
Cea dintâi colecție de canoane penitențiale în Răsărit este cea a lui Ioan Pustnicul, la care apuseanul Dionisie Exiguul adaugă decrete de ale episcopilor Romei.
În epoca aceasta apar așa-numitele „summae casuisticae” sau „confesionales”, întocmite pentru necesități pastorale.
Mistica (ascetica)
În Apus direcția mistică se poate observa din scrierile Fericitului Augustin, ale lui Ioan Cassian, Grigore cel Mare etc.