Literatura Teologiei morale de la 325 d. Hr. până la 787 d. Hr. (II)

Scriitori din Răsărit
Sfântul Ioan Scărarul (525-600) scrie : „Scara” în care se ocupa de scara desăvârșirii vieții, în 30 de trepte, în partea întâi tratând despre vicii, iar în partea a doua despre virtuțile morale și teologice.
Simeon Stâlpnicul (cel tânăr) (521-590) spre deosebire de Simeon Stâlpnicul cel Bătrân sau cel Mare din secolul al V-lea. Cea mai însemnată scriere a sa se compune din 33 tratate ascetice, în care se ocupă de viața virtuoasă, cu referire specială la monahi.
Ioan Scolasticul (+ 578) este renumit prin cea mai veche colecție de canoane în 50 de titluri, la care, pe timpul cât a fost patriarh, a mai adăugat și fragmente din Novelele lui Iustinian, în 87 capitole, iar din prelucrarea acestor două lucrări a rezultat cel dintâi nomocanon, de foarte mare importanță pentru morală.
Sfântul Ioan Postitorul, patriarh al Constantinopolului între 582-595. Lui i se atribuie cea dintâi carte penitențială în Biserica răsăriteană, în care se cuprind toate canoanele penitențiale de până la el.
Pseudo-Dionisie Areopagitul (sec. IV-V). Sub numele lui s-au păstrat 5 scrieri care, în ordinea importanței, sunt următoarele:
1) „Despre numirile lui Dumnezeu”;
2) „Despre ierarhia cerească”, în care vorbește despre cele 9 cete îngerești (grupate în 3 triade: serafimi, heruvimi, scaune, domnii, puteri, stăpânii, începătorii, arhangheli, îngeri). Fiecăreia dintre aceste ierarhii (triade), i se atribuie în ordine una dintre următoarele activități: purificatoare, iluminatoare și, de unire cu Dumnezeu;
3) „Despre ierarhia bisericească”,- in care Biserica e privită ca o icoană a ierarhiei cerești, fiecare ceată fiind cuprinsă într-o triadă. Triada I cuprinde cele trei taine mai însemnate: botezul, euharistia și ungerea (mirul);
triada a II-a se compune din cei ce sfințesc: episcopul, preotul și diaconul, iar triada a III-a din cei ce se sfințesc și anume: catehumenii, credincioșii și terapeuții (călugării);
4) „Despre teologia mistică”, – opera de cuprins dogmatic;
5) Zece capitole de cuprins dogmatic și moral. Aceste scrieri trebuie socotite drept cele dintâi scrieri sistematice de mistică și ascetică creștină; ele au servit ca izvor de inspirație pentru întreaga teologie mistică de mai târziu. Însemnătatea lor este deci foarte mare.
Sfântul Maxim Mărturisitorul. Scrie: „Cartea ascetică” și „Capete teologice”. E un renumit mistic ce se găsește sub influența scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul.
Sfântul Ioan Damaschin (+ 754). Opera sa principală poartă titlul de: „Izvorul cunoașterii” și are trei părți și anume: un tratat de dogmatică, unul de logică și o scriere despre erezii. Titlul tratatului de dogmatică este „Expunerea exactă a credinței ortodoxe”. Aceasta este folosită de model și de către renumiții teologi apuseni din epoca scolastică: Petru Lombardul și Toma de Aquino. Mai are diferite scrieri cu cuprins ascetic și moral, în care tratează despre post, despre cele 8 păcate capitale, despre virtuți și vicii etc. Dogmatica e tradusă și în limba română.
Scriitorii din Apus
Sfântul Ambrozie de Milan (340-397). Opera sa cea mai însemnată este: „De officiis ministrorum”, un fel de răspuns la opera lui Cicero, „De officiis”. Alte lucrări ale lui de cuprins moral sunt: „De virginibus”; „Ad Marcellinam sororam suam”; „De viduis”; „De virginitate” etc.
Fericitul Ieronim (331-420). Între alte lucrări – dintre care cele mai multe sunt de cuprins exegetic și dogmatic – scrie „Liber adversus Helvidium”; „Adversul lovinianum”; „Contra Vigilantium” ; „Dialogus contra Pelagianos” etc. E un mare admirator al stării fecioriei, al castității și vieții ascetice.
Fericitul Augustin (354-430). Are o mulțime de scrieri de foarte mare importanță pentru Teologia morală, între care amintim: „De mendacio”, „De continentia”, „De patientia”, „De sancta virginitate” etc. Nu admite sinuciderea în nici o împrejurare a vieții.
Ioan Cassian, egumen în Marsilia, născut la 369, a fost hirotonit ca diacon în Constantinopol de Sfântul Ioan Gură de Aur. E un organizator al vieții monahale în Apus. Scrierile sale de cuprins moral-ascetic sunt: „Collationes patrum” și „De institutis coenobiorum”. E unul dintre adepții asceticei creștine din acea vreme.
Sfântul Grigore cel Mare, papa al Romei (+ 604). Scrierile sale cu cuprins moral sunt: „Expositio in beatum Iob seu moralium libri XXXV” ; „Liber regulae pastoralis”, omilii etc.
Mai merita a fi amintiți: Alcuin, învățătorul teolog de la curtea lui Carol cel Mare, Isidor Hispalensis și Beda Venerabilul.
La sfârșitul acestui răstimp încep să apară în Apus așa-numitele libri sententiarum și libri poenitentiales, de mare însemnătate pentru dezvoltarea Teologiei morale.