Literatura de azi, rareori angajată social și politic, este mai superficială, dar ingenioasă, crede Mario Vargas Llosa, laureatul de anul acesta al Premiului Ovidius, acordat de Uniunea Scriitorilor din România la Festivalul „Zile și Nopți de Literatură”.
Autorul a vorbit, miercuri, la conferința de presă, despre (dez)avantajele jurnalismului pentru un scriitor, cărțile și scriitorii favoriți, fotbal, Dumnezeu, televiziune și funcția literaturii de a purga răul din om.
Llosa crede că umorul, cinismul și snobismul, dar și lipsa de angajare politică și socială caracterizează astăzi literatura în Spania și în țările stabile în general. În opinia lui, marea literatură apare din suferință. „Țările obișnuiesc să creadă că a avea o mare literatură este o importantă scrisoare de acreditare în fața lumii. Dar pentru mine, marea literatură este expresia suferinței, nu a fericirii (…) E adevărat că în ultimii 30-40 de ani, a apărut o asemenea literatură în America de Sud. Dar dacă priviți de la înălțime continentul care i-a dat pe Borges, Garcia Marquez și Octavio Paz, descoperiți un continent plin de dictatori, guvernanți corupți, societăți roase de enorme inegalități și unde libertatea este privilegiul unei minorități care conduce destinele majorității (…) Astăzi, în societățile cele mai admirabile pentru nivelul de viață decent al membrilor, autonomia individului și democrație, literatura este una foarte mediocră, care distrează, dar nu uimește”, a spus scriitorul în vârstă de 69 de ani.
Referindu-se la Spania, el a amintit că intenționalitatea politică și civică din literatura perioadei franchiste a dispărut, la fel ca și ideea intelectualilor de a face din cultură protagonista vieții publice. „Această idee frumoasă și ingenuă a dispărut azi în Spania liberă și democratică. Scriitorii au o viziune mai puțin ambițioasă asupra misiunii lor. Literatura a devenit mai puțin angajată. Temele sociale și politice aproape că nu apar. În schimb, a apărut o literatură mai superficială, dar strălucitoare și ingenioasă. Umorul, un anume cinism și snobism caracterizează literatura spaniolă și a țărilor stabile. Din fericire, există și excepții. Unele cărți din ultimii ani sunt ambițioase”.
Un militant împotriva dictaturilor prin romanele sale, Llosa rămâne implicat în viața comunității prin articole sau luări de poziție. Jurnalismul pe care l-a practicat din tinerețe este și acum „un pod între literatură și viață”. „Ideea literaturii total disociate de realitatea cotidiană nu îmi place. Îmi place literatura murdărită de istorie (…) Fac jurnalism nu numai dintr-o obligație morală pe care scriitorul cred că o are față de timpul său, ci pentru că este o cale ca literatura pe care o scriu să se infesteze de viața de dincolo de masa de scris”.
Llosa spune că a depășit prejudecățile intelectualilor cu privire la sport și a ajuns să creadă că unele sporturi, precum fotbalul, „sunt exaltante”. El împărtășește opinia unui prieten sociolog sud-american care spune că „entuziasmul pentru fotbal exprimă visul unei societăți perfecte”, dominată de reguli stricte, dar accesibile tuturor. „De aceea fotbalul e popular în societățile imperfecte, precum cele din America de Sud”, a declarat scriitorul.
Aflat pentru a doua oară în România, Llosa s-a ferit să vorbească mult despre impresiile pe care le-a avut acum, în comparație cu 1995. Atunci scrisese un articol în Spania în care vorbea despre ultrareligiozitatea și monarhismul românilor. De data aceasta, a remarcat că cele două teme sunt mult mai puțin frecvente în rândurile intelectualilor cu care a vorbit, dar nu știe cât de relevantă e observația sa. El a salutat însă entuziasmul românilor față de Uniunea Europeană, „una dintre marile construcții politice și culturale”.
Vizita lui Mario Vargas Llosa în România s-a încheiat aseară, după vernisarea expoziției de fotografie a fiicei sale, Morgana, și după prezentarea seriei pe care Humanitas i-a dedicat-o. Scriitorul este tradus în românește din 1970, iar în ultima vreme, majoritatea cărților sale apar la Editura Humanitas, care a inaugurat anul acesta o serie de autor Llosa, cu titluri precum „Elogiu mamei vitrege”, „Mătușa Julia și condeierul”, „Lituma în Anzi”, „Adevărul miniciunilor”, „Orașul și câinii”, „Paradisul de după colț” și „Peștele în apă”.
