LITENII LUI BOGDAN. Cu un destin semănător Vornicenilor, în ciuda faptului că sunt menționați, încă din 3 iunie 1429, drept „Litanouții” („vislușenie” a copiilor lui Oană vornic, Lazăr, Stanciul și Costea), cătunul Liteni sau „Litanii lui Bogdan”, atestat încă din 5 mai 1726, într-o hotarnică a mănăstirii Sf. Ilie, seliște pustie, în 24 ianuarie 1748, conform altei hotarnice, avea, în 1775, 1 mazil, 2 popi și 12 familii de țărani. Dar starea generală a localităților bucovinene era asemănătoare. „At the time of its incorporation into Austria Bukovina numbered scarcely six people per square mile.Populată, în mare majoritate cu ciobani și țărani, populația indigenă trăia fără a beneficia de serviciile vreunui medic sau farmacist, fără un sistem de securitate internă, pentru apărare din bandiți, și fără un sistem judiciar ca o măsură de protecție împotriva capriciilor arbitrare ale claselor superioare. Paths rather than roads traversed the countryside, the province counted few bridges, and its largest towns of Suczawa, Sereth and Czernowitz had fallen into a state of urban decay after centuries of Ottoman neglect. Drumuri proaste, mai degrabă șleauri imposibil de traversat, poduri puține și orașe mărunte, cele mai însemnate fiind Suceava, Siret și Cernăuți, dar deja căzute într-o stare de degradare urbană, după secole de neglijare. Czernowitz, later to become the provincial capital, was a town of some 200 mud huts, lacking even an adequate water supply.Cernăuți era un orășel cu aproximativ 200 de bordeie, lipsit chiar și o aprovizionare corespunzătoare cu apă. Bukovina’s few elementary schools hardly touched the broad basis of illiteracy which extended to the nobility and the clergy.Câteva școli elementare, greu de atins în baza largă de analfabetism”[1].
Cele 12 familii de țărani din „Litanii lui Bogdan” veniseră din Transilvania, între anii 1763-1774, din Hăroușeni sosind George și Ion MERTIC (viitoarea familie Merticariu), Constantin SAHANIE, Ioniță a lui TOADER și Ion ZAHARIE, din Ramunca, Tudosie a lui ISTATI, din Cristești,Toader TIMOFTEI. Lor li se alătură, între anii 1776-1778 alți emigranți, Paraschiv LUPU din Ramunca, Simeon ISTRATI din Have, Dumitru ION din Zvoriște, Precop ZAHARIE și Apostol ISTRATI din Hăroușeni, Toader RUSU din Soronșimie, Ioniță MÂNDRILĂ din Rotopănești, Vasile CĂRBUNE din Buzeni și Nicolae FILIP din Dănileni.
Recensământul lui Rumeanțev[2], din 1772-1773, înregistrează la Liteni, în Ocolul Siretului de Sus, fără alte precizări, „29 – toată suma caselor”, însemnând 23 panțiri isprăvnicești, 1 mazil, 2 argați ai lui, 2 popi și 1 femeie săracă.
În 22 septembrie 1783, Litenii sunt iar numiți în hotarul moșiilor Mitropoliei Moldovei.
În 16 noiembrie 1782, Gavril, mitropolitul Moldovei, certifica faptul că moșia Liteni a fost a lui Lupul Bogdan hatman, care o cumpărase de la Șeptilici, fiind împărțită, apoi, feciorilor săi, Iuon și Lupul. Ion Bogdan a lăsat partea sa de sat fetei lui, Safta, jupâneasa lui Iuoniță Bașotă stolnic.
În 17 decembrie 1782, Comisia cezaro-crăiască de delimitare a proprietăților în Bucovina i-a recunoscut drept stăpâni ai Litenilor pe Ienacachi Cantacuzino și pe Ioniță Bașotă, Ienacachi fiind ginerele lui Lupul Bogdan.
Safta Bașotă va vinde partea ei de sat, partea de sus, în 23 mai 1787, pentru 3.750 florini împărătești, lui Nicolai von Kapri.
Biserica Sfântului Nicolae din Liteni, care servea și pentru ortodocșii din Bunești, a fost construită în 1842, iconostasul actual datând din 1883. În 1843, patroni bisericești erau Toma de BOTUȘAN și Nastasi CIURE, cei 674 enoriași neavând un păstor, postul de preot fiind vacant. În 1876, când patroni bisericești erau Nicolai de GORZYNSKI, familia BOTUȘAN și Andrei MOISA, cei 1.522 enoriași, din Liteni, Zaharești și Bunești beneficiau de slujbele parohului Constantin BERARU. În 1907, paroh era Teofil VASILOVSCHI, născut în 1859, preot din 1894, paroh din 1906, postul de cantor nefiind ocupat.
Din 1887, funcționa în Liteni o școală cu 2 clase[3].
În 1890, satul Liteni avea 772 locuitori și ținea de comuna Zaharești.
„Duminică, 5 Octombrie 1924, după amiazăzi, a avut loc o frumoasă serbare de împroprietărire în comuna Liteni din județul Suceava. Au luat parte la această serbare și câteva mii de țărani din satele Liteni, Măzănăiești, Corlata, Berchișești, Brăiești și Capu-Câmpului.
D-l ministru I. Nistor și oaspeții din Cernăuți au fost întâmpinați, și aici, de un impozant banderiu de călăreți cu steaguri naționale și condus în mare alai la locul serbării. După oficierea serviciului divin de către PSS Episcopul Ipolit Vorobchievici al Rădăuților, au rostit înălțătoare discursuri PSS Episcopul Ipolit, d-l ministru I. Nistor și d-l senator Teofil Lupu, care, în cuvinte bine simțite, arată în ce împrejurări opera cea mare și frumoasă a împroprietăririi țăranilor cu pământul strămoșesc s-a înfăptuit și în colțul nostru de țară”[4].
Satul Liteni a intrat în doliu, „joi, 26 Februarie 1925, când moare, la Liteni, vrednicul gospodar Nistor Marmeliuc, în etate de 74 ani”, tatăl Eroului Bucovinei Dimitrie Marmeliuc, universitar de marcă și, pe atunci, primar al Cernăuților[5].
[1]Ibidem, pag. 257
[2]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 346
[3]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 50, 1876 p. 40, 1907 p. 156
[4]CALENDARUL Glasul Bucovinei, Cernăuți 1925, p. 107
[5]CALENDARUL Glasul Bucovinei, Cernăuți 1926, p. 150