Într-un număr din 2007 al „Revistei istorice” a fost publicată lista membrilor Partidului Comunist Român considerați de Siguranță, în 1941, drept „periculoși”. Dezvăluirea a trecut prea puțin observată și, ratând respectivul număr al revistei, n-am mai aflat interesanta listă completă decât abia acum, când doctorandul Cezar Mâță își publică teza „Serviciile secrete ale României înrăzboiul mondial 1939-1945” și o așază într-o anexă la finele cărții tipărite de editura ieșeană „Demiurg”. Adeseori invocată și rare ori parcursă, lista cu pricina a constituit argumentul principal într-o mulțime de dispute gazetărești ce-și propuneau, de regulă, două ținte: mai întâi să susțină acuza la adresa ilegaliștilor PCR că „puțini au fost, mulți au rămas”, și, în al doilea, să demonstreze structura ne-românească a partidului aflat în ilegalitate.
Există posibilitatea ca înșiruirea celor 793 de nume ale „periculoșilor” să nu se suprapună exact peste lista foștilor membri și să mai fi fost alte câteva zeci, poate chiar sute de aderenți, astfel ca totalul să ajungă la 1000, cifră cu care a fost creditat PCR în anii aceia. Oricum, era un partid „de buzunar”, total aservit Cominternului. Zicerea „esențele tari se țin în sticluțe mici” nu acționează în politică, unde respectabilitatea și eficiența oricărei formațiuni politice sunt apreciate în funcție de numărul adepților cu carnet de membru. Firește, mai ales în anii războiului, ochii Siguranței, Poliției, Jandarmeriei și Serviciilor secrete erau ațintiți asupra măruntului partid – nu că l-ar fi considerat concurentul din umbră al „Partidului Națiunii”, ori că ar fi înspăimântat programul ideologic al comuniștilor, în bună măsură înfiripat „din cuțite și pahară”, cât mai ales din pricina tezei potrivit căreia România Mare n-ar fi altceva decât rezultatul unei serii de „anexări teritoriale”.
Ținta „autodeterminării” acestor teritorii, promovată insistent de Comintern, îngrijora și înspăimânta în egală măsură, mai ales după rușinosul „Diktat de la Viena”. Pe de altă parte, subestimarea lucrării anti-naționale din umbră ar fi fost la fel de păguboasă, mai ales după declarația pompieristică a ministrului de interne, care, arestând participanții la Congresul din 1921, credea să fi reușit „pe Lenin să-l omorâm din ou la noi” – ignorându-se evident perenitatea fenomenului și, mai ales, influenta susținere din spre răsărit. Evocarea listei se face și acum cu o anume parcimonie, datorită sugestiei insidioase că ar avea oarece conotație… antisemită. Complet fals: istoria este istorie și trebuie „citită” în singura cheie posibilă, aceea a adevărului. Având tabelul în față, trebuie să-i observăm mai întâi imperfecțiunile. În „Normele informative” din 1940, organele de represiune recunoșteau că „Nu există evidență care să permită a examina stadiul unei urmăriri cel puțin. Totul se bazează pe memorie și improvizație. Nimic ordonat (…) Sistemul cartotecii cu fișe, vechi la cea mai mică întreprindere particulară, este necunoscut tocmai la Poliție.” Drept pentru care unele nume apar de două ori, altele se rezumă la fragmente (doar prenumele), adresele sunt incomplete. Totuși, în ansamblu, lista permite desprinderea unor concluzii. Prima: dintre cei 793 de „periculoși”, 495 sunt alogeni și numai 298 români.
Prezența numeroasă a evreilor (382) este explicabilă: crunta legislație anti-evreească îi trimitea de la sine către singura zonă în care, cel puțin teoretic, persecuțiile rasiale erau abolite și naționalităților li se promiteau drepturi mergând până la auto-determinare. Interesant este că, după domiciliu și locul nașterii, cel mai mic procent (3%) îl constituie oltenii – în vreme ce statistica anilor ’80 arată că majoritatea cadrelor de conducere ale partidului proveneau tocmai din respectiva zonă! Tabloul naționalităților reprezentate în listă este surprinzător de variat: ucraineni, ruși, unguri, bulgari, turci, nemți, macedoneni și… 28% români. Mulți dintre activiștii care au făcut carieră politică după 1944 se regăsesc între cei 793, dar lista totală a celor declarați ulterior „ilegaliști” nu prea are corespondent în tabelul Siguranței…
