LISAURA. Numită, inițial, Iucșani sau Iugșeni (deci satul lui Iuga), apoi „moșia Tătărașii, carile zic și Lisaura”, este reprezentată, în 18 octombrie 1614, la hotărnicirea Borhineștilor, de „Guțul, vătăman de Iucșeni”. În 22 iulie 1624, Radu Mihnea Vodă întărea hatmanului Miron Barnovschi satul Iucșani, „care sat au fost drept al domniei mele, lipit de ocolul târgului Suceava”.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ierimie a fost… satul Iucșeni, ținutul Suceava”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Cutul Mitropoliei și Lisaura, în Ocolul Mijlocului, fără alte precizări, „29 – toată suma caselor”, însemnând 2 argați ai Mitropoliei, 4 argați ai lui Filip și ai lui Grigore Opria, mazili, 2 argați ai Voițoaei, maziliță săracă, 1 femeie săracă și 20 birnici.
În 1775, Lisaura avea, împreună cu Cutul Mitropoliei, 11 familii de țărani.
În 4 iunie 1803, Grigore Petriuc, Anton Petroc, Andrei Șfeț, Manolache Cenuș, Ioan Sirghe, Vasile Petriuc, Vasile Costoiuc „și noi, toată grămada satului” Lisaura au adresat o jalbă Comisariatului Ținutal Suceava împotriva arendașilor moșiei Tătărași, care nu-i lăsau să pască vitele pe imașul ce l-au folosit din vechime.
Pe 10 iulie 1886, niște copii din Lisaura, care se jucau prin lunca Sucevei, au descoperit pe malul drept al râului, în locul numit Poiana, „mai multe monete vechi românești, de felurite mărimi. O parte din aceste monete băieții, din neștiință, o aruncară în apă, iar 17, care mai rămăseseră împrăștiate prin nisip și care se adunară mai pe urmă, le cumpără un argintar din Suceava. Toate cele cumpărate sunt de argint, de una și aceeași mărime”[2].
În 1890, Lisaura, care ținea de Suceava, avea 600 locuitori, primar fiind Mihai Huțan.
Biserica Sfântului Dimitrie din Lisaura a fost fundată în 1894 și sfințită în 1896[3].
O colectă, făcută în folosul Societății „Școala Română”, la începutul anului 1899, menționează următoarele nume de lisăureni: George Cojocariu, George Ojeniuc, Dimitrie Hulubiac, Ioan Hulubiac, Eugenie Hulubiac, Constantin Sîrghi, Ioan Papuc, Constantin Ieremiciuc, Ioan Ieremiciuc, Onufrei Papuc, Nicolai Șvedu, Ioan Sîrghi, Georgi Chibiciu, Dumitru Chibiciu, Dimitrie Cocoș, Ion Nichitoaie, Vasile Papuc, Mihai Bodnariu, Ioan Petriuc, Constantin Chibiciu, George Bodnariu, Ion Bodnariu, Ioan Și George Petriuc, Neculai Papuc, Constantin Papuc, Dumitru Papuc, Constantin Cojocariu, Ioan Costeniuc, Nicolai Hreceniuc, Constantin Costeniuc, Andrei Cocoș, George Costeniuc, Dimitrie Papuc, Vasile Papuc, Georgie Hulubiac, Ioan Hulubiac, Mihai Huțan, Ioan Bocaciuc, Vasile Hladi, Constantin Neagu, Dumitru Neagu, Petre Papuc, Constantin Salitră, Vasile Palaghian, George Scolobiuc, Nicolai Rotariu, Toader Papuc, Constantin Petriuc, Nicolai Costeniuc„ Petru Hulubiac, Petru alui Vasile Scolobiuc, Vasile SÎRGHI, Dumitru alui Ion Cucoș, Petrea Papuc și învățătorul Gavril Mleșniță[4].
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 342
[2]REVISTA POLITICĂ, Anul I, nr. 7, 15 August 1886, p. 4
[3]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 160
[4]DEȘTEPTAREA, Nr. 3/1899, p. 23