Antrenorul de Caro a fost decartat de neinspiratul cartofor Porumboiu. Investitorul nostru a fost plin de bune intenții. La carte scrie că în primul rând îți trebuie un meseriaș pe bancă. Dar cât de greu e să găsești unul! Ce-i validează pe acești cititori în zațul fotbalului? Cel mai simplu răspuns ar fi trofeele. Deși unul care e abonat la ele colo, dincolo nu mai găsește mediu propice. Oricum, Caro n-a avut. Pentru el a contat că a avut cândva pe mână cheia de la vestiarul galacticilor. Iar clauzele alea din contractele antrenorilor, care cică îi feresc de capriciile patronilor, au ajuns o țintă în sine. Păi dacă muncești din greu, un sezon să zicem, nu ești deloc sigur că atingi obiectivul pentru a mai drege salariul cu prima. Așa că, dacă aplicăm judecata aia prezidențială cu plata pe oră, ieși mai câștigat cu o demitere după două-trei luni. Teoretic, spaniolul lua din salariu cam 100.000 de euro pe lună. După ce înghițim în sec la pronunțarea acestei sume, să vedem cu ce se va alege după aceste două luni. N-o să ia el tot milionul ăla din clauză, că și Porumboiu are metodele lui de presiune la negociere, dar cam la jumătate tot o să-i iasă. Ola și la gară!
Ce va urma va fi obligatoriu pe alte baze. Jucătorii ex-ului nu vor fi pe placul succesorului și nici regimul alimentar pe bază de linte. Grânarul Unirii din Bărăgan ar fi fost o sursă bună, dar s-a pierdut timp prețios. Nucleul a luat calea Stelei, spre bucuria unui alt antrenor fortuit. Așa că la Vaslui se va merge în regim de avarie o perioadă. Poate că de data asta Porumboiu va avea mână bună, cert e că nimeni nu e infailibil. Cine a văzut meciul de debut în Primera al Realului lui Mourinho a înțeles. Nu poți crede orbește nici măcar într-un mag. Prin comparație, Barcelona este exuberantă, dar, lipsit de filosofia catalană, Guardiola ar avea viață grea oriunde în altă parte. Inclusiv la Vaslui.
