Au început să ne țiuie urechile de prea multă liniște electorală! Astăzi fiind zi de post politic, ce să facem, postim, căutând înțelepciune și învățăminte în gândirea înaintașilor. Pariez că, dac-am organiza un concurs, nimeni nu va ști cine este autorul citatului ce urmează: „Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul trebuie aprovizionat, aroganța funcționarilor publici trebuie moderată și controlată (…) Oamenii trebuie să învețe din nou să muncească, în loc să trăiască pe spinarea statului.” N-o să credeți, dar atât de actualul îndemn a fost scris în urmă cu… 2064 de ani! Autorul: Cicero, în anul 55 înainte de Hristos. Nimic nu-i nou sub soare!
Și nimeni nu-i ceea ce pare! Charlie Chaplin a nimerit, la Londra, tocmai atunci când, la hotelul în care locuia, se organizase un concurs de… imitare a lui Charlot. Zeci de sosii se adunaseră în hol, așa că prezența autenticului Chaplin n-a sesizat-o nimeni. Amuzat, Charlie a participat la concurs. S-a clasat… al 27-lea!
„Comici vestiți a gazonului” s-ar putea intitula filmul prestației fotbaliștilor noștri în cupele europene, cu Zapata în rolul principal. Dincolo de tristețea și, de ce nu, jena necalificărilor, rânjește starea de fapt a fotbalului românesc. Toate echipele cu care ne-am confruntat aveau în primul 11 tineri și foarte tineri jucători, mulți din pepinieră proprie. În fotbalul nostru se aplică rețeta general valabilă pentru România anului 2009: de ce să trudim producând, când putem, mai simplu, importa? Aducem pere din Argentina, fasole din Costa Rica, nasturi din China, sare din Marea Moartă, prezervative din Rusia (tviordâi, krepkii, zdarovâi). Cluburile sunt prea puțin interesate în creșterea tinerilor, naționala n-are tineri, nu văd nici o mare valoare reală venind puternic din urmă. Și atunci, importăm (Becali anunță achiziții noi sub sigla „bun pentru România”). Pe vremuri, mai și exportam. Acum, de unde? Drept pentru care a fost re-ales Dragomir. Urmează Mircea Sandu.
Hărmălaia electorală a prilejuit focoase vârtejuri de vorbe, în urma cărora n-a rămas mai nimic în afara evidenței că limba română e-n adâncă suferință. Există vaccinuri pentru toate epidemiile și pandemiile de pe Terra. O singură epidemie n-are leac – aceea a stricării limbii române. Statul s-a interesat și de gripa găinilor și, acum de năbădăioasa ANH1, investind în profilaxie și tratament. Îl doare-n pix de cârtițele agramate care scot cu inconștiență incultă la lumină mușuroaie de cretinisme lingvistice: nu le combate nimeni, nu le explică nimeni. Gata, cel două tâmpenii care am avertizat de mult că se vor întinde ca pecinginea dacă nu li-i stăvilită proliferarea prin radio și tv au aproape statut de regulă. Auzi oameni educați (cel puțin așa par) însușindu-și construcții lexicale fie incorecte, fie doar parazite, doar pentru că așa se vorbește la radio. „Eu, ca ȘI ministru” – își deapănă amintirile dl. Diaconescu. De unde și de ce ați scos acest ȘI, domnule ex-ministru, de ce nu gândiți când vorbiți? Vă calibrați vorbirea după etalonul Ilie Dobre? Rele zile ați ajuns! O altă exprimare parazită pare c-a luat mințile celor de la radio, care nu mai utilizează banalul „de” fără cârja inutilă a lui „către”: „mingea a fost șutată de către Popescu”. De ce nu „de” Popescu, oameni buni? Am auzit și că „balonul s-a lovit de către bară”. Ptiu!
