„O secetă cumplită”
„O secetă cumplită bântuie districtele Botoșanilor și ale Dorohoiului, cari ating frontiera Bucovinei dela Prut până la Suceavă, precum și alte districte din interiorul României. În cea mai mare parte ale acestor districte nu a plouat dela Pasci încoace, mai de feliu și arșița este la culme. Imașurile și fânațele sunt arse cu desăvârșire. În loc de verdeață se vede numai scrum și pârjol. Carul de fân, care se capătă în Cernăuți cu 3-4 fl., în Botoșani, Hârlău, Dorohoiu…costă 40-60 franci, și nu este fân ci numai rogos și trestie. Vitele cornute, prin unile părți, pier de foame acuma în mijlocul verii și oamenii să silesc a se desface de ele pe preț de nimică. Grânele și în general pânele albe deși coapte – se înțelege că fără de vreme – abia au acoperit pământul, ear’ pe șesuri, unde se mai ținea revineală, nălțimea lor abia a ajuns măsura normală, astfeliu că prin unile locuri spicele par a fi eșit nu din paiu, ci direct din pământ. Pe la hanuri trestia ocupă locul fânului. Păpușoaiele, cari pe la șesuri au aparența usturoiului, pe dealuri s’au uscat, ba în unile locuri au dispărut cu desăvârșire”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 7, Suceava, 15 August 1887.
„Linie ferată între Ilva Mică și Dorna”
„E știut că țara noastră nu are o rețea de căi ferate prea întinsă și din această pricină viața economică este stânjenită. Guvernul Maniu, în străduința sa de a înlătura orice piedici din calea dezvoltării noastre din interior, a luat măsură și în această chestiune, hotărând construirea unei linii ferate între Ilva Mică și Dorna. Prin această legătură produsele maramureșene vor avea o posibilitate de desfacere, dând astfel curs liber creșterii și dezvoltării vieții economice din Ardeal. Incontestabil că această linie prezintă o deosebită importanță și pentru Bucovina, constituind totodată și o dovadă că năzuințele frumoase ale guvernului actual pot fi puse în practică”.
„Cuvântul Țărănimii”, Anul IX, Nr. 206, 24 August 1930.
„Un parc dat uitării”
„În apropierea gării mici din orașul Rădăuți se află parcul «Unirea», care în anii trecuți oferea posibilitatea petrecerii plăcute a timpului liber. Băncile, straturile cu flori, aleele cu flori sunt lăsate acum în voia sorții, gropile existente, hîrtiile aruncate pe jos, iarba călcată și, în general, întregul aspect al parcului nu confirmă decît lipsa de interes a Sfatului Popular Orășenesc din Rădăuți, față de păstrarea curățeniei și îngrijirea, așa cum se cuvine, a acestui loc public”.
„Zori Noi”, Anul X, Nr. 2712, 9 August 1956.