„Lîna de lemn”

„Adevărata iubire creștinească”
„Rog să se știe că la iarnă (1931) ar fi zece de când (din 1921) an de an, iarnă de iarnă, ograda mănăstirii Sf. Ioan este locul unor duioase fapte de iubire a aproapelui. An de an s-au împărțit și se împart aice gratis câte 100 metri steri de lemne tuturor săracilor nevoiași ai Sucevei. Ba, știm că, cu bine întărită poruncă, Părintele Pancratie a hotărât că și după săvârșirea sa din viață această mare milostenie să nu ortoiască în vecii vecilor, amin, hrănită fiind dintr-un anume fond înjghebat de Sf. Sa Părintele Pancratie.
Care lucru e bine să-l știți și d-voastră, d-lor redactori de la «Făt-Frumos» și toată obștea”.
„Făt-Frumos”, Anul V, Nr. 3, Suceava, Mai-Iunie 1930.
„Lîna de lemn”
„Un produs nou? Nu. Se fabrică de ani de zile. Oamenii din partea locului îi spun «lînă de lemn». Este o asociație între finețea lînei adevărate și fîșiile lungi și subțiri desprinse în goana cuțitelor din lemnul de rășinoase. Și această «lînă de lemn» se fabrică numai la Pojorîta. De aici autocamioanele și vagoanele de cale ferată o transportă în întreaga țară. Un fapt nou. Talajul se fabrica pînă nu de mult din lemn rotund, pe care ferăstraiele mecanice îl dimensionau la mărimile cerute de mașini. Ori acum, fîșiile de talaj, care se deapănă în rotocoale lungi ca șpanul de strung, sînt scoase din lemnul pentru foc”.
„Zori Noi”, Anul XIX, nr. 5449, Suceava, Sîmbătă 19 iunie 1965.