Diplomatul Lilian Zamfiroiu a fost votat, marți, în funcția de președinte al Institutului Cultural Român ( ICR), la propunerea grupului parlamentar PSD, cu 104 voturi „pentru” și 24 de voturi „împotrivă”.
Lilian Zamfiroiu a declarat, marți, la audierea sa pentru funcția de președinte al Institutului Cultural Român (ICR), din comisiile reunite pentru cultură și politică externă din Senat, că își dorește să-i aducă la „aceeași masă” pe toți reprezentanții culturii românești.
„Vreau să vă mulțumesc, cu toată sinceritatea, nu ca o simplă formulă, pentru onoarea pe care mi-o faceți și pentru disponibilitatea dumneavoastră de a mă audia astăzi, aici, în acest context, în vederea ocupării acestei funcții pe care eu o consider extrem de importantă pentru promovarea unei imagini adecvate a României în lume, aceea de președinte al Institutului Cultural Român”, a declarat acesta.
Lilian Zamfiroiu i-a asigurat pe membrii comisiilor reunite pentru cultură și politică externă din Senat că își va da toată silința ca obiectivele pe care le va stabili cu viitoarea echipă de conducere să fie duse la îndeplinire.
„Sunt doctor în istorie specializat pe relații diplomatice româno – italiene, (…) Am cochetat – să spunem așa – cu presa studențească încă din timpul facultății, am fost redactorul-șef al revistei Universității București, sub îndrumarea domnului Sorin Roșca Stănescu am scris primul reportaj la revista Viața Studențească, mai târziu, am înființat primul cotidian particular care a apărut în România, aici este vorba de Curierul de Vâlcea, sunt și acum directorul onorific al acestui cotidian, am lucrat și la ziarul Evenimentul zilei, în prima echipă din 1992, apoi la Radio România am avut câteva emisiuni”, a declarat diplomatul.
El a precizat că propunerea sa în funcția de președinte al ICR a fost o surpriză, afirmând că algoritmul său de gândire prevedea că un astfel de post ar trebui să fie ocupat de personalități culturale precum Augustin Buzura, Horia-Roman Patapievici și Andrei Marga.
„Eu nu vin în locul domnului Marga. Eu vin în această funcție pentru că am fost solicitat”
„Expunându-mi-se faptul că se are altceva în vedere de data aceasta, adică a fost creat profilul pe care va trebui să îl aibă viitorul președinte al ICR, acesta fiind mai mult de manager cultural decât de creator de cultură, am acceptat, pentru că de 12 ani cam asta fac. Iertați-mi aparenta lipsă de modestie, eu am mai coordonat la un moment dat ICR-urile, pe vremea când nu se numeau ICR-uri, erau simple centre culturale, erau în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, eu eram director general, având în subordine și Direcția culturală care coordona aceste centre culturale. Nu îmi este străină acestă preocupare”, a adăugat acesta.
În acest context, Zamfiroiu a menționat că nu dorește să existe impresia că „vine în locul cuiva”.
„Eu nu vin în locul domnului Marga. Eu vin în această funcție pentru că am fost solicitat și cred că mă recomandă experiența pe care am acumulat-o, mai ales în ultimii șapte ani când am lucrat la UNESCO. (…) Aș dori să aduc ceasul la zero, în sensul de a-i chema la aceeași masă pe toți reprezentanții culturii românești. (…) La urma urmei, cultura română este una singură. Nu voi institui regula «au plecat ai voștri, acum vin ai noștri». Eu încerc să îi aduc pe toți la aceeași masă. Nu va exista decât un singur criteriu, cel al valorii”, a completat acesta.
Zamfiroiu a precizat că are promisiuni privind următoarea rectificare bugetară. „Trebuie să vă mărturisesc că nu cunosc în detaliu situația bugetului ICR, dar era normal, din moment ce am fost propus pentru această funcție, să mă interesez și să aflu mai multe amănunte. Am discutat să încercăm o rectificare bugetară, poate cel puțin egală cu suma care s-a cheltuit pe Salonul de Carte de la Paris. Sunt proiecte care au fost angajate deja și pentru care se pare că nu mai sunt bani. Luați cu titlu de inventar, pentru că nu mă bazez pe documente. Am promisiuni că voi fi ajutat la proxima rectificare bugetară, dar mă bazez și pe lobby-ul dumneavoastră în situația în care veți agrea propunerea de a ocupa această funcție, atât direct, cât și prin apariții televizate”, a mai spus acesta.
Întrebat dacă va organiza un audit la Institutul Cultural Român, diplomatul a spus că acest audit reprezintă „o centură de siguranță”, afirmând că fără un astfel de control nu va cunoaște care este bugetul ICR.
„O astfel de solicitare nu privește sau nu vizează a arăta cu degetul într-o anumită direcție, ci vizează intenția de a-mi constitui o centură de siguranță, să știu de unde plec, ce voi face în continuare. Auditul se va face la nivelul întregului buget al ICR”, a adăugat acesta.
„Principala activitate a ICR este exportul de cultură”
Referitor la filialele ICR din România, Zamfiroiu a precizat: „Mă voi consulta cu cele două comisii (comisia pentru cultură și cea pentru politică externă din Senat, n.r), cât și cu oamenii de specialitate asupra legalității funcționării acestor institute din țară. (…) Principala activitate a ICR este exportul de cultură. (…) Am încercat să mă informez, nu există în altă parte. Eu nu le văd utilitatea, dar fiind vorba de niște structuri nu ne putem juca, Nu pornesc pe ideea fixă de a le desființa, vreau să verific și după aceea să luăm o decizie împreună”.
La finalul audierii diplomatului Lilian Zamfiroiu pentru funcția de președinte al ICR, președintele comisiei pentru cultură, senatorul PSD Georgică Severin, i-a spus acestuia: „Nu știți în ce intrați”.
„ICR este poate arena unde în ultimii zece ani s-au manifestat cele mai mari orgolii ale multor valori culturale românești. (…) ICR, din nefericire, nu este în cea mai bună situația financiară, vom căuta soluții. (…) Cultura română îi cuprinde și pe Buzura, dar și pe Pleșu”, a spus Georgică Severin.
Lilian Zamfiroiu, propunerea USL pentru funcția de președinte al Institutului Cultural Român (ICR), a primit, marți, aviz favorabil din partea comisiilor reunite pentru cultură și politică externă din Senat, cu 14 voturi „pentru” și 1 abținere.
Lilian Zamfiroiu – propus de USL pentru funcția de președinte al ICR – a absolvit, în anul 1987, Facultatea de Filologie a Universității București. După patru ani de activitate didactică, el s-a angajat, ca inspector de specialitate, în Ministerul Educației, iar în 1997 s-a transferat la Ministerul Apărării Naționale, Direcția Relații Publice. În anul 2001, a intrat, prin concurs, în Corpul Diplomatic și Consular al României, obținând gradul diplomatic de secretar 1 în Centrala Ministerului Afacerilor Externe.
În toamna lui 2001, a început să coordoneze activitatea Direcției Arhive Diplomatice a MAE. În 2010, a obținut titlul de doctor în istorie. În prezent, el deține titlul diplomatic de ministru consilier și este adjunct al ambasadorului României pe lângă UNESCO la Delegația Permanentă a României din Paris. În 2011, el și-a lansat cartea „Relații diplomatice româno-italiene. 1918 – 1940”, la editura Tritonic.
