Liga comandanților de cursă lungă a reclamat, ieri, într-o conferință de presă, politizarea meseriei de marinar și a cerut ca cei care se răfuiesc cu președintele Traian Băsescu să o facă direct cu el, nu să lovească în toți marinarii.
„Marinăria se politizează în exces și se tropăie în viața celor legați de această marinărie“, consideră Corneliu Mironescu, fost comandant de cursă lungă.
Foștii lupi de mare au adus în fața presei un model de raport de călătorie, completat obligatoriu la fiecare sosire din voiaj.
„Jurnalul de călătorie cuprindea informații concrete despre marfă, porturi și echipaj. Acestea din urmă se refereau la starea disciplinară. Dacă un membru al echipajului venea beat sau avea probleme cu poliția din port, acest lucru trebuia raportat“, a declarat Corneliu Diaconu, alt comandant de cursă lungă.
Comandanții de cursă lungă făceau aceste rapoarte de călătorie, dar mai departe nu știu care era soarta lor.
„Dacă Securitatea sau Miliția vroia să le consulte aveau posibilitatea. Noi le predam armatorului”, a spus Diaconu.
De altfel, ofițerii de securitate erau prezențe obișnuite la bordul navei, mai ales la sosirea dintr-un voiaj.
„Venea câte un ofițer, mânca, bea un whisky, stătea pe capul nostru, dar nu întreba ceva special. Erau discuții obișnuite, fără vreun subiect anume. Dar, dacă rămânea vreun membru al echipajului în străinătate, ofițerului respectiv îi zbura o steluță de pe umeri, nu mai putea avansa în carieră“, a explicat Cornel Diaconu.
Foștii comandanți de cursă lungă au spus că la întoarcerea dintr-un voiaj un securist trebuia să discute cu comandantul navei.
„Se întâmpla ca discuția să se poarte în prezența altor persoane, cert este că este o regulă ca ușa salonului comandantului să rămână întotdeauna deschisă”, a declarat un alt fost comandant, Vasile Răceanu.
Contactul cu securitatea era obligatoriu și la obținerea avizului de navigabilitate. Astfel, când se hotăra să dea examen la Școala Superioară de Marină, viitorul comandant trebuia să completeze un chestionar la sediul „Navrom”.
„Ne întrebau dacă bunicii fuseseră chiaburi, dacă aveau cazan de țuică, dacă avem rude în străinătate. Ni se mai cerea să nominalizăm minimum trei persoane, din perioade diferite ale vieții noastre, de exemplu, vecini, foști colegi de școală. Agentul de securitate pleca apoi pe teren și ne verifica. Dacă îndeplineai criteriile se făcea un raport favorabil și astfel puteai să urmezi școala. În anul trei se cerea o reactualizare a acestui chestionar”, a declarat Cornel Diaconu.
În prezent, aceste chestionare sunt în arhiva Securității, arhiva „Navrom” fiind desființată.
Comandanții au mai spus că erau monitorizați atent în timpul voiajului de informatorii de pe navă.
„Erau în diferite posturi – telegrafiști, mecanici, orice – trei-patru informatori ai Securității. În călătoriile lungi îți dădeai seama care sunt“, a spus gen. Gheorghe Georgescu.
Comandanții au spus că în unele intervenții în presă s-a lăsat impresia că ei sunt informatori.
„Nu este exclus! Dar tot ce raportai era trecut în raportul de călătorie, nu în alt document!“, consideră Vasile Răceanu, fost comandant al navei „Smârdan”.
