Inaugurarea liftului de la Spitalul Gura Humorului a ajuns un motiv de ironie pentru presa centrală. Și, ca să nu fim ipocriți, și pentru mulți dintre suceveni. Dacă este cineva care nu știe, să reamintim că, săptămâna trecută, primarul din Gura Humorului, Marius Ursaciuc, a inaugurat liftul de la spitalul din localitate. Un banal lift. Un amărât de lift, în fața căruia s-a pus o panglică, iar la momentul tăierii ei au fost invitați să participe, și au participat, un senator, trei deputați, președintele Consiliului Județean, un vicepreședinte, prefectul, subprefectul, plus șefi de instituții, dar și oameni care nu aveau treabă la acea oră. Nu a lipsit, evident, un sobor format din trei preoți și o slujbă de sfințire. Și, inevitabil, o cupă de șampanie pentru a sărbători uriașul eveniment.
Cum să nu faci mișto de Ursaciuc când vezi câtă importanță a dat momentului, ce s-a mai umflat în pene și ce forțe a desfășurat pentru un lift? Cum să nu iei în derâdere momentul, când te afli în Capitală, unde sunt spitale cu zeci de lifturi, iar inaugurarea unui astfel de mecanism nu mai reprezintă o știre de prin 1970. Oameni buni, o fi acesta primul lift dintr-o instituție publică din Gura Humorului, dar totuși, suntem în anul 2013! Și nu este vorba decât de un lift! Domnule Ursaciuc, reveniți cu picioarele pe pământ!
Evident că, din afară, așa se vede. Dar să facem puțină istorie. În urmă cu vreo 17 ani, spitalul din Gura Humorului se muta în actuala clădire. Încă de atunci, conducerea spitalului visa la un lift. Șansele erau egale cu cele ale planului îndrăzneț al viitoarei Agenții Spațiale Române de a trimite un om pe Marte.
Acum șase ani a demarat proiectul de modernizare a spitalului, proiect în cadrul căruia clădirii i s-a mai adăugat un etaj, devenind astfel P + 3. După ce s-a zvântat varul pe pereți, au apărut primele discuții: unde vor fi amplasate secțiile? Că doar nu îl pui pe ăla cu piciorul rupt să urce trei etaje. Și nici pe ăla anesteziat, cu apendicele în mână. Dar de ce să urce pe scări, nu poate merge cu… Nuuuu, pentru că lift nu este. Așa că la ultimul etaj au fost puse gravidele. Medical, așa s-a considerat că e cel mai bine. La primul etaj, chirurgia. Ce ieșea de sub bisturiul medicilor, mergea la etajul doi. Cum? Că lift nu era. Ia puneți-vă puțin imaginația la lucru. Vedeți o targă. Ce ușor se duce targa pe scări, ce ușor se manipulează între etaje! Mai vedeți și o pătură? Nu? Vă spun eu că o vedeți. O pătură în care e dus bolnavul, de la un etaj la altul. Ceva mai aproape de zilele noastre, personalul medical s-a modernizat. Bolnavul era dus cu scaunul cu rotile pe scări. La coborâre, probabil era simplu. Îi dădeai drumul și mergea singur. La urcare era mai greu. Îmi explica un prieten de al meu din Humor, a cărui soție este medic la spital, că asistentele luau efectiv căruciorul pe sus și îl duceau câte etaje era nevoie. Maxim trei, norocul lor. „Nu ai vrea să te pui cu asistentele alea, ce mușchi au”, îmi spunea prietenul meu.
Par niște glume ieftine rândurile de adineauri. Și așa ar fi, dacă nu ar fi fost cruda realitate. Așa că, pentru Marius Ursaciuc și pentru humoreni, în general, solemnitatea inaugurării liftului a fost pe deplin justificată. Ba poate, fără nici un fel de ironie, ar mai fi fost nevoie și de câțiva oficiali de la minister, poate chiar de ministru. Pentru Ursaciuc, pentru humoreni, pentru cei din localitățile aflate în jurul Humorului, pentru cei care au avut rude sau prieteni internați la spital, pentru personalul medical din instituție, nu este vorba doar despre un lift. Este pasul final spre civilizație făcut de un spital modernizat. Nu este doar un lift, este, ca să fiu melodramatic, LIFTUL.
Dar, ca de obicei, cei de la București știu întotdeauna ce e mai bine pentru noi, știu mai bine care este ordinea în ierarhia valorilor și prioritatea nevoilor noastre. Doar, nu-i așa, ei i-au inventat pe Iri și Moni, ei îl fac apostolul neamului pe Gigi Becali.
