Mai multe comentarii postate săptămâna trecută pe site-ul ziarului nostru m-au făcut să mă întreb ce reprezintă liderii județeni de sindicat din învățământul sucevean. Nimic. Ale cui interese le apără și le reprezintă? Doar ale lor, ale rudelor, prietenilor și cunoștințelor. Și, scuze, o dată pe an, la începutul toamnei, ies în fața națiunii (dar împreună cu ceilalți lideri din țară, că singuri nu au curaj) și amenință cu înghețarea anului școlar, dacă nu se măresc salariile, dacă nu se dau sporuri. Și nici măcar atunci nu au tupeul să iasă în față, așa după cum reiese dintr-un comentariu trimis de „un sindicalist” și postat pe site-ul nostru la data de 09-11-2006, ora 20.55.28: „La începutul acestui an școlar, când a fost mitingul din capitală, domnul Cernica nici nu s-a deranjat să stea alături de noi, nici măcar să vorbească de la tribună așa cum au făcut reprezentanții celorlalte județe. Îl doare drept în fund de problemele noastre. Lui îi este bine”. După aceste proteste, domnii lideri de sindicat de la nivel județean își iau o pauză de un an de zile. Până la următorul început de an școlar, până la următoarea grevă, sau amenințarea cu greva, devenită deja tradițională. Ce rămâne după aceste greve? Câteva procente în plus la salariu (niciodată suficiente) și imaginea dezastruoasă a dascălului. Cei din învățământ sînt oameni care lucrează dar 5 – 6 ore pe zi (la școală), dar care fac bani cu lopata acasă, în urma meditațiilor. Pe cei din învățământ îi doare în cot de elevi, preferând să stea săptămâni întregi în greve și să dea peste cap apoi programa, cu recuperări făcute la mântuială. Asta este imaginea pe care și-au „câștigat-o”, în ultimii 2 – 3 ani, cei care lucrează în învățământ. E o imagine falsă, cel puțin după părerea mea. Dar, de 2 ani de zile, domnul Cernica, spre exemplu, nu a făcut nici o conferință de presă, din proprie inițiativă, în care să prezinte adevăratele probleme ale învățământului. Domnul Cernica nu a făcut nici o conferință de presă în care să ia poziție față de subiectele apărute în presă în ultima vreme. Și au fost destule. Au fost titularizări ilegale, descoperite și dovedite. Titularizările astea au afectat calitatea învățământului, dar și ale dascălilor, adică ale membrilor de sindicat. I-ați văzut pe sindicaliștii suceveni cerând socoteală conducerii IȘJ? Aș … Inspectorul școlar general, Petru Carcalete, a anunțat zilele trecute că vrea să-l demită pe directorul Școlii generale nr. 3, Constantin Ciurlă. Din câte am înțeles, domnul Ciurlă este un foarte bun profesor de matematică și, se vede cu ochiul liber, un foarte bun manager. O fi având și el bubele lui, ca orice om. Probabil, poate sigur, este în situația de incompatibilitate. Și, atunci, trebuie demis. Dar nu am auzit ca un lider al sindicaliștilor suceveni să se implice în această poveste. Să pună la zid IȘJ – ul, că vrea să facă un abuz, ori să-l pună la zid pe Constantin Ciurlă, că din cauza lui au de suferit cadrele didactice.
Aș putea umple întreaga pagină cu exemple de acest gen. Dar am să mă rezum doar la încă două întâmplări. Anul trecut, în timpul grevei, domnul Cernica a organizat o conferință de presă ad-hoc, la insistențele presei, (deci nu la cererea domniei sale), în care, firesc, ca un sindicalist adevărat, a criticat ce era de criticat. A doua zi, luat la întrebări de niște șefi din IȘJ, a spus că presa i-a răstălmăcit spusele. Și tot anul trecut, după un miting în fața Prefecturii (când s-au făcut, simultan, în toate județele), întrebat, mai în glumă mai în serios, de conducerea instituției menționate de ce i-a huiduit, domnul Cernica s-a ascuns după tufișuri, spunând că nu el. O fi huiduit sindicaliștii lui (filmați și pe casetă), dar nu el.
Nu am nimic personal cu domnul Cernica. De abia îl cunosc. Nu am nimic personal cu ceilalți lideri de sindicat. Nici nu îi cunosc. Cunosc în schimb realitatea. Adică absența lor din viața județului. Vor spune, mai mult ca sigur, că ei fac, că dreg, că nu le place să se laude etc. Vor veni cu hârtii, cu adrese. Probabil și au, acolo, de acoperire. Dar, domnilor sindicaliști, interesul membrilor de sindicat pe care îi conduceți este legat și de imaginea lor. Ca lideri de sindicat, trebuie să fiți mereu în opoziție (care poate fi și constructivă) cu conducerea. Oricare ar fi ea. Nu se poate și într-o parte și în alta. Ăla nu mai e sindicalist. Este, ca să folosesc din nou un citat de pe site, un „Matusalem al neputinței”.
