Lichior de leac din nucă verde, ca la Mănăstirea Dintr-un Lemn

Pe sub deal, pe sub pădure… mergem nu după mure, ci, de data asta, după nuci verzi. E anotimpul lor, și, cel puțin în Subcarpați, mirosul de iod împrospătează aerul și-l face tare și bun pentru plămâni. E și vremea Sânzienelor, când se culeg plantele medicinale și, în unele zone, din ele se prepară și dulcețuri, și lichioruri de leac.
În Oltenia-de-sub-Munte, în Vâlcea, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, am făcut deunăzi popas ca să mă închin la icoane și să mai adun niscaiva rețete pe care să vi le dăruiesc. Părea să nu am prea mult noroc, căci maica stareță nu era dispusă pentru interviuri, câtă vreme nu avea dezlegare de la ierarhul locului. Dar, ca oaspete ce mă aflam, am fost omenită cu ceva bucate și, pentru bună digestie, mi s-a dat și-un păhăruț cu lichior digestiv.
„Să-l beți cu înghițituri mici”, avea să îmi spună stareța Mănăstirii Dintr-un Lemn, că ăsta nu-i lichior de băut, ci leac pentru stomac, dar și pentru plămâni”. La mănăstirea vâlceană, ca peste tot prin satele din jur, nucul e împărat. Iar la vremea asta din an nu-i gospodină care să nu facă dulceață de nuci verzi. Însă lichiorul, așa cum se face la mănăstire, nu știe toată lumea să-l pregătească. Are dichisul lui. Greu mi-a fost să o conving pe măicuță că secretul rețetei e în siguranță la mine – n-o să-l știm decât eu și… dumneavoastră, cei care ne ascultați la Radio România Internațional sau ne citiți pe site. Și dacă tot mi s-a dat rețeta, să nu mai lungesc vorba și să-i dăm drumul.
Pentru 500 g nuci verzi e nevoie de 500 g zahăr, țuică și palincă.
Citește articolul integral pe Antena satelor