Cu puțin timp în urmă s-a înființat în Suceava o mică librărie cu numele Sfîntului Ștefan cel Mare. Un amplasament modest (în Areni), cu un patronaj venerabil, poate puțin cam neașteptat la prima vedere. Firma librăriei ni-l înfățișează pe Voievod scos din contextul euharistic al miniaturii binecunoscute din Tetraevangheliarul de la Humor, întinzînd către noi cartea sa. Ce ne poate oferi azi Ștefan cel Mare, unei societăți copleșite de mass-media, în care televizorul și calculatorul lasă să zacă supraproducția de cărți pe tarabe, prin librării, biblioteci și anticariate? Este actual un examen simbol?
Cele aproximativ 60 de manuscrise rămase din timpul lui Ștefan cuprind numai 17 titluri: Vechiul Testament, Tatraevangheliarul (cele mai numeroase exemplare), Apostolul, Cuvîntările Sf. Grigorie Teologul, Viața și Hexaimeronul Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvîntările aceluiași autor, Scara Sf. Ioan, Cuvintele pustnicești ale Avvei Borothei, Pravila lui Matei Vlastares, Sbornicul (Moliftelnicul), Mineie, un Liturghier, Octoihul, Proloagele, Ceaslovul cu Sinaxarul. Așadar, toate cărți bisericești. În ce măsură le putem socoti ale lui Ștefan cel Mare, ne lămuresc dedicațiile lor; de pildă, Mineiul pe August, de la Putna, din 1467: „Această lună August a scris-o Ștefan voievod, domn al țării Moldovei, cu mîna păcătosului Casian”. Ceea ce este și mai impresionant este modul în care „aprins de dumnezeiască dorință și fiind iubitor al cuvintelor lui Hristosm cu evlavie a dat și
s-a scris aceasta” (Tetraevangheliarul din 1504, Cetinje). Putem intui, în spatele unor formule, totuși, o realitate.
Din timpul lui mai avem cîteva cronici, cîteva scrisori, tratate, solii, un număr apreciabil de broderii și obiecte de orfevrărie cu dedicații, pietre de mormînt inscripționate, pisanii de biserici, cetăți, curți domnești. Trăsăturile stilistice comune ale acestor texte sînt sobrietatea, precizia, limpezimea.
Dar mai presus de toate acestea, Sfîntul Ștefan „care a rîvnit pentru dragostea cuvintelor lui Hristos” ne-a lăsat exemplul unei vieți în care le-a împlinit, așa cum mărturisesc cronicile: „Și s-a împlinit gîndul lui Dumnezeu cu Ștefan voievod […] și n-a fost cum s-au gîndit ei, ci a fost precum era voia lui Dumnezeu, Părintele Atotțiitorul. Pentru că zice: . Și într-alt loc zice: ” (Letopisețul anonim al Moldovei)
Cu toții tînjim după cuvinte vii, autentice, care să ne poată schimba viața, să-i dea consistență și sens; în esență, tînjim după Cuvîntul Care este „Cel ce Este”, de la care Sfîntul Ștefan a luat cuvînt și Căruia i l-a duruit înapoi, euharistic, prin toată viața sa: „ale Tale, dintru ale Tale”.
Să nădăjduim că vom găsi în rafturile micii librării cărți care vor aduce vieții noastre măcar un plus de sobrietate și limpezime. (Bogdan BRATU)
