Gerul te îmbrâncește în casă, deschizi iute ușa și o proptești îngrozit cu spatele să nu năvălească peste tine. Cine? Cum cine? Gerul. Dacă n-ai casă – și sunt destui năpăstuiți fără un acoperiș – temperaturile câinoase te culcă în șanț și, cu puțin noroc, de acolo te culege salvarea care te încălzește cu un ceai, în spital, și apoi te redă gerului. La Urgență, în Floreasca, am văzut pe coridorul unuia dintre etaje câteva paturi improvizate. Aici sunt depozitați boschetarii. În saloane nu mai sunt locuri. De sub un cearșaf ieșea piciorul umflat al unei bătrâne, aproape negru. Degerat, pesemne. De sub o pătură, căzută pe o parte, astfel încât bolnavul putea fi vizionat – alcătuirea diformă a unui bărbat de vârstă incertă. Culoarea lui, cu totul, vânăt-albăstruie. Respira uneori, un reflex aproape ratat, ceea ce dovedea că omul e încă în viață. Viață? Cândva, aflu, a fost pictor, chiar un artist cunoscut. Destinul, întortocheat și lugubru, l-a adus aici.
Ce faci, odată intrat în casă? Una, alta. În momente de răsfăț intelectual, continui lectura unei cărți. Nu poți să nu te zgâiești însă și la televizor, să vezi ce mai e prin țară, ce mai e prin univers. Un lung reportaj detaliat, cu vorbe și înregistrări, ne introduce în ciorba de acrituri a ultimelor alegeri de prin Hunedoara, pentru un loc în Parlament. Un șef de inspecții comerciale îl bagă în corzi pe birtașul care alimenta, pe datorie, niște posibili alegători. Te umflu, îți închid dugheana dacă nu te înfățișezi la mine cu 30 de voturi. Voturi pentru reprezentantul portocaliu, partidul care l-a cocoțat pe el, ghiolbanul și trogloditul, șef. Altul, care e mai mare la RAR, pus acolo tot pe criterii politice, bagă în corzi posesorii de mașini, forțați să voteze la fel. Toată șefimea din zonă, exclusiv pedelistă (”pe ăilalți i-am măturat, șefu, am făcut curat”), asudă cu șprițul, cu pomana (s-au dat porci vii pentru voturi), cu șantajul pentru a-l scoate parlamentar pe reprezentantul partidului prezidențial.
Liber la orice porcărie. Liber la orice măgărie. Liber la furt, la fraudă, la amenințarea adversarului, pe căi diverse, exersate și-n vremuri de care credeam că am scăpat în 1989. Până să te apuce revolta, te apucă greața. Aici am ajuns?
Îți amintești, n-ai cum să nu-ți amintești, furtul apocaliptic din noaptea de 15 septembrie din Camera Deputaților, când doi trimiși ai președintelui țării, Roberta Anastase și Sever Voinescu, numărau mai abitir ca Pristanda, făcând cât ai clipi, din 80 de parlamentari existenți în sală, 170. Furt la drumul mare. Furt jegos. Siluirea ultimului reziduu de bun-simț. A avut mustrări de conștiiță fosta miss? Aș! A făcut – cât ar fi cântat el chestia asta dacă era în opoziție! – preacinstitul Băsescu Traian, inculpat încă în celebrul dosar Flota, vreo mustrare cuiva, dintre dragele lui slugi, pentru jegosul furt la drumul mare? Să nu ne amăgim. Libertatea de a face orice, orice nelegiuire, orice porcărie, vine de sus. Mercenarii politici, fără morală și fără Dumnezeu, care au ocupat țara pas cu pas din interior, jefuind-o și aducând-o în sapă de lemn, se simt la adăpost. Cât Zeus e acolo nimeni nu le poate face ceva. Și cu toate acestea, în acel colegiu hunedorean, fără șprițuri, porci vii, fără amenințări și șantaj a câștigat o liberală care nici măcar nu are cine știe ce carismă, nu e milionară și nici măcar blondă. Pare mai degrabă o băbuță. Să nu dea întâmplarea asta de gândit? Băieții puși pe furat n-au vreme de pierdut cu astfel de fleacuri.
Treptat, treptat, pe fondul înspăimântătoarei sărăcii care se lățește ca o bubă rea, românul cade din condiția umană. Morala, bunul-simț dispar. Un director de școală dintr-un sat îmi povestește îngrozit că etnobotanicele cutreieră clasele, că are eleve de 12 ani care se prostituează ”cu știința părinților”, că are elevi care sar la bătaie la profesori. Cum așa, am zis? Vin derbedei de la oraș, tatăl și mama, săraci și adesea alcoolici sunt plătiți cu două sticle de bere pentru a sta în bucătărie în timp ce în odaia încălzită aia mică face amor cu câțiva, drogați și ei sau doar puși pe destrăbălări ieftine. Promiscuitate, alcoolism, mizerie. Taci, zic, mi-e greu să cred. Directorul oftează. Lumea, cu întreaga ei structură de rezistență morală și umană, se prăbușește. Se duce de râpă. Niciodată n-a fost ca acum, își întărește spusele omul catedrei.
Mă gândesc cât de ușor vor fi cumpărați electoral nenorociții ăștia decăzuți din condiția umană, care-și vând fiicele minore pentru o bere, de ce sunt așa de siguri pe ei mercenarii banului public. Aud că pentru viitoarele alegeri PD-L a strâns deja fonduri care să asigure cinci milioane lei contra fiecărui vot. Într-o lume adusă în cea mai neagră sărăcie, desprinsă, ireversibil mă tem, din cusăturile fragile ale condiției umane, prostituția prin vot e la îndemână. Și totuși. Și totuși la Hunedoara n-a câștigat reprezentantul puterii asasine de azi. Au mai rămas reziduuri vagi de conștiință și luciditate? Să ne îngăduim, în zilele premergătoare Nașterii Fiului lui Dumnezeu, luxul unei speranțe.
