Liber, colegu’!

Aș vrea să cred în bunele intenții ale Poliției noastre de a spăla sângele care curge din abundență pe șosele, dar nu prea pot. Cred că obiectivul principal al acestei instituții este să adune cât mai mult bănet din amenzile care cresc de parcă ar lua steroizi, nu să curme accidentele.
În loc să se facă drumuri ca lumea – care de exemplu să ocolească satele, în loc să treacă oblu prin ele – s-au pus restricții de viteză demne nu de autovehicule, ci de căruțe. Normal că toată lumea încearcă să le fenteze, prin metode mai mult sau mai puțin sofisticate.
Un timp, au fost la modă detectoarele de radar, chiar dacă în alte țări te-ai ars dacă ești prins folosindu-le. Când te apropii de-un radar, detectorul face ca toți dracii. Vitezomanii se sesizează și încetinesc câteva sute de metri, în dreptul echipajelor polițienești, pentru ca apoi să înghită din nou pământul, scoțând flăcări pe sub coada eșapamentului și smulgând oftaturi verticale din rărunchii femeilor rurale cu drept de vot.
Acum, la modă sunt stațiile alea de emisie-recepție, prin care comunici cu ceilalți șoferi, în principal cu cei de pe tiruri. Pui microfonul la gură și întrebi:
– Un coleg care vine de la Câmpulung. Avem ceva pe drum, colegu’?
– Liber, colegu’!
Sau:
– La ieșirea din Vama, colegu’, e un echipaj de Poliție într-un Logan, colegu’.
– Mulțumesc, colegu’!
Dacă adresezi întrebarea fără să spui „colegu’” nu te bagă nimeni în seamă, nu-ți răspunde nimeni. Cuvântul magic e „colegu’”. Sunt pline șoselele noastre de colegi.
O drăcie de stație de asta costă în jur de 1.000-1.200 de lei.
Și detectoarele de radar și stațiile cu colegi nu fac decât să-l scape pe vitezoman de amenzile prevăzute de lege. În plus, ele îmbogățesc acele persoane care stau îndărătul acestui comerț înfloritor. În rest, nu rezolvă absolut nimic. Șoferul nu devine mai responsabil, ci mai șmecher. E ca un elev ori student care copiază la examen, dar nu este prins.