Coincidență sau nu, în timp ce premierul desemnat Ponta se străduiește să-și obțină confirmarea parlamentară, leul, poreclit, în varianta întărită, ron, se zvârcolește în ghearele valutelor mari, arătându-și neputințe și slăbiciuni de șoricel. Imediat, savanții din presă ai articolelor despre burse și bani s-au năpustit să plângă instabilitatea și să avertizeze că dacă ne mai instabilizăm nițel, leul își dă obștescul sfârșit. Adică nu mai schimbați Guvernul, că e prăpăd. Europa, universul, investitorii din Calea Lactee fug spre alte constelații, înspăimântați de fragilitatea politică din România și îngroziți la gândul că vine la putere opoziția. Să râd tare sau să râd doar în mine? Să înțeleg că dacă va cădea Băsescu, așa cum trag nădejde, nu doar eu, ci mare parte a populației, se va termina cu țara, vom fi șterși de pe hartă? Știam că suntem „urmașii lui Traian Băsescu” dar nici chiar așa, să dispărem deodată cu el!
Guvernatorul Mugur Isărescu, în stilul nedefinit pe care i-l știu, a amestecat în argumentație, încercând să explice convulsiile leului, picnit de filoxeră, prin luna de proteste stradale și cele două schimbări de Guvern petrecute în doar patru luni, prin zăpezile abundente și poate prin acțiunile unor speculatori. Isărescu, pe care îl știu de mulți ani (o vreme am fost chiar în relații amicale și încă nu ne-am păruit în cuvinte) vorbește nițel mai răgușit și evident mai puțin convingător. De ce? A mai îmbătrânit și el, se instalează îndoiala în toate, ca reumatismul. Sau vrea să îndemne și el spre stabilitate? Care stabilitate? Stabilitatea Băsescu? Eu știu că Traian Băsescu, pe rețeta cunoscută, învârtind dosare și împărțind panică, i-a speriat pe mulți, folosindu-se apoi de ei ca de niște mielușei amenințați cu tăierea. Să-l fi ținut în lesă și pe Isărescu, un personaj care a supraviețuit multor panici? Unii așa au scris când guvernatorul Băncii Naționale a României, luat părtaș, a făcut toate jocurile băsiste, ajutându-l să ne bage capul în împrumuturi asasine. Știu ei poate ce știu. Eu știu doar că leul depinde de economie. Iar economia, cu deosebire în epoca de glorii a regimului Băsescu, a crescut, a înflorit, până când a dispărut cu totul. Că leul poate fi mușcat de coadă sau de nas și de speculatori, de șmecherii de la butoanele financiare, e adevărat. Rănile se vindecă însă repede. Mai greu e cu economia, acesta fiind motivul pentru care noua putere care se va instala, sper, săptămâna viitoare trebuie să inițieze măsuri deștepte de relansare.
Nu, leul nu cade din motive de schimbări de garnitură la Palatul Victoria. Se clatină câte un pic și la schimbările de Guvern, dar își revine. Nu va muri nici dacă pleacă acasă Băsescu. Ba înclin să cred că revitalizarea leului, ca și a României, se va petrece abia după căderea, așteptată de atâta lume, a regimului care poartă deasupra acest nume. Nu a regimului pe bucățele, ci cu totul.
