Let’s talk about…

… arbitraj! Spre deosebire de cuvântul pe care l-a substituit, despre arbitraj e mai bine întotdeauna să vorbești decât să-l faci!
Arbitrul face parte din joc. O axiomă care îi conferă alibi și dacă s-ar lovi mingea de el și ar intra în poartă. Așa cum Van Nistelrooy poate rata întâlnirea cu golul la 11 metri în două partide consecutive de Champions League, tot așa omul în negru poate rata întâlnirea cu fluierul într-o fază cu “circumstanțe de penalty”. Dacă brigada cehă ne-ar fi arbitrat așa la nivel de națională, ar fi fost de bonton s-o recunoaștem elegant. Acum, cine insistă în problema asta e taxat ca fiind dinamovist sau rapidist. Și uite că deja fraza sună ușor peiorativ! Orice lucru enunțat de un suporter rival e lovit de nulitate, dacă nu cumva e răuvoitor de-a dreptul. De fapt, spiritele n-ar trebui să se inflameze atât. Steaua a fost favorizată de arbitraj și basta. Nu are de ce să-i fie rușine de asta, tocmai datorită axiomei de mai sus. Măcar să vadă și Gigi Becali, și aici preiau ideea unui cititor, cum se vede chestiunea și din postura cealaltă. Împotriva altora doar se greșește, împotriva lui e complot, “zdrențele” sunt vândute…
Bineînțeles, nu e cazul nici să picăm în cealaltă extremă. A susține că a fost totul în regulă înseamnă a mătura gunoiul sub covor. Episoadele-cheie au fost interpretate în favoarea gazdelor. Golul lui Dică a fost precedat de un fault clar al lui Stancu, fundașul stelist capsând un adversar cu crampoanele, infracțiune pasibilă chiar de un cartonaș galben. Dar asta s-a petrecut la mijlocul terenului, faza a curs destul în albia sa, ulterior. A fost nevoie de cursa lui Nicoliță, de pasa sa semi-ratată (da, Bănel a lovit prost mingea!), care l-a găsit pe Dică într-o poziție deloc facilă, a urmat descotorosirea de adversar prin fentă (excepțională!), șutul teleghidat și devierea fericită, aceasta din urmă dacă o fi fost!
Primul gol anulat kievoților s-a datorat unei încercări de execuție pretențioasă, soldată cu joc periculos. “Foarfeca” nu i-a aparținut autorului golului, iar dacă Goian nu ar fi fost inspirat să accentueze lovitura ar fi putut urma o decizie de validare ce n-ar fi fost chiar scandaloasă. Amintiți-vă de golul lui Rădoi de la Rosenborg, venit în urma unui corner, când căpitanul Stelei a reluat cu gheata de la nivelul capului unui adversar. Atunci jocul periculos n-a fost sancționat tocmai pentru că norvegianul nu și-a făcut numărul de victimă!
În ceea ce privește semnalizarea tușierului de la al doilea gol anulat, n-are rost să batem prea mult apa-n piuă! Pur și simplu instinctul a luat-o înaintea rațiunii, denotând lipsa stăpânirii de sine. S-a întâmplat și se va mai întâmpla. Mereu vor exista ghinion, limite umane ori lipsă de valoare. Fiecare în parte sau combinate în diverse proporții. Împotriva lor sau împotriva noastră. Apropo, oare cum au fost arbitrajele aseară?!