Să vezi și să nu crezi!

Lenin!



Cum cititorul poate își amintește, am istorisit mai demult pătărania unui amic bărbos, care s-a dus la o frizerie „de fițe”, unde o jună „stilistă” urma să-i tundă podoaba capilară. „Să nu-mi faci barba ascuțită ca a lui Lenin” – a cerut clientul. Fata a rămas interzisă: „Ca a cui?” Dându-și seama că habar n-avea cine-i ăla Lenin, amicul i-a oferit alt reper: „Să nu fie ca a lui Marko Bela”. „A, spuneți așa!” – și frizerița s-a pus imediat pe treabă. Că bună parte din tânăra generație n-a auzit de Lenin, mai treacă-meargă, numai că nici noi, „seniorii”, nu ne-am învrednicit să aflăm și altceva decât am apucat în junețea aprig manipulată propagandistic.
Cotidianul bulgar „Trud” a publicat de curând un articol surprinzător dedicat vieții amoroase a liderului revoluției bolșevice, așa cum reiese ea din scrisorile păstrate în arhiva KGB și date, în sfârșit, publicității. Fără prea multă introducere, iată câteva citate din scrisoarea ce i-o adresa lui Lenin, în vara anului 1917, un alt cunoscut lider, Zinoviev: „Dragă Vova! Nu-ți poți închipui cât îmi este de trist fără tine, cât îmi lipsesc mângâierile noastre! Poți fi sigur că, de când ai plecat, nu m-am atins de nimeni. Poți să fii absolut sigur de sentimentele mele față de tine și de loialitatea mea. Crede-mă, nu m-am atins de nici un bărbat sau femeie, și nu o voi face! Numai tu îmi ești apropiat. Vino, nu te teme (…), este o locuință minunată, acolo ne va fi bine și nimeni nu va putea împiedica dragostea noastră. (…) Te sărut pe tine și fundul tău marxist.”
Care va să zică, Lenin a fost homosexual – dar, desigur, nu de asta îl iubim noi. Legătura vinovată a ținut până în 1922 (existau și alți parteneri), când Krupskaia îi scria revoltată lui Zinoviev: „Nerușinarea voastră nu se mai poate răbda!” Privit cu ochii toleranți de astăzi, homosexualismul „marelui dascăl” nu-i un capăt de lume; dezvăluit atunci, în pravoslavnica Rusie, ar fi pus capăt carierei revoluționare „pilduitoare” (cum o vedea Stalin) a celui care ordona cu sânge rece „spânzurați pe conducătorii cercurilor chiaburești!”, ori ”împușcați-i pe conspiratori și cei șovăielnici fără să întrebați pe nimeni!” Prezentat drept conducător al Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, Lenin, aflat la Zürich, s-a informat târziu, din gazete, despre tulburările de la Petersburg și-i scrie lui Krupskaia: „Ce surpriză! Totul mi se pare atât de neașteptat! Trebuie să mergem acasă…”
S-a întors în Rusia, dar cu un tren blindat dăruit de germani, tren care transporta și 50 de milioane mărci-aur, sumă enormă, cu care nemții încercau să-și cumpere jinduita victorie asupra Rusiei în Primul Război Mondial. Iar Vladimir Ilici a decis abandonarea frontului, cerând populației „să nu opună rezistență armată germanilor”.
Cercetările recente vorbesc argumentat – altă surpriză!! – despre adevărata ură a lui Lenin față de Rusia și ruși. Din cei cinci membri ai primului Birou Politic, nici unul nu era rus. Ceilalți conducători importanți erau polonezi (Dzerjinski, Kosior, Lunacearski), evrei (Zinoviev, Sverdlov, Kaganovici, Radek), gruzini (Ordjonikidze), bulgari (Rakovski), turkmeni (Aitakov), letoni (Rudzutak, Smilega, Slucika), armeni (Mikoian), nemți (Schmidt). Câtă considerație acorda propriului popor se vede dintr-o scrisoare pe care Lenin i-o adresa lui Maxim Gorki: „Un rus inteligent este aproape întotdeauna un evreu sau un rus cu sânge evreiesc”.
Execuțiile în masă le-a hotărât Lenin, Stalin doar le-a dus până la capăt. Milioane și milioane de ruși nevinovați au fost asasinați „preventiv” . Iată una dintre indicațiile lui scrise: „Cu cât împușcăm mai mulți preoți, cu atât mai bine!” Cât despre politica de cadre: „un ticălos poate fi exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru că e ticălos”. Scriind despre Lenin, Nicolae Dabija concluzionează în revista „Literatură și artă”: „a însemnat un blestem pentru această țară și pentru țările peste care acest vast imperiu s-a lățit sau a avut atingere”. Tot de la Dabija aflăm că în 14 localități din Republica Moldova au fost repuse pe socluri, în ultimii ani, statuile lui Vladimir Ilici. De necomentat!