Leii cu cap de muscă

Plăpânda noastră scenă politică arată ca o felie de pâine unsă cu unt căzută pe caldarâm și apoi luată și în picioare de unii și alții.
După ce au votat pensiile speciale ca niște parlamentari prevăzători care se gândesc la ziua de mâine, aleșii noștri, simțindu-se oarecum cu musca pe căciulă, s-au gândit că și reprezentanții locali ar avea dreptul la așa ceva și ar fi bine să îi mai stimuleze din când în când. Prin urmare, au pregătit o lege pentru alte pensii speciale, bineînțeles mai mici, care urmează să fie aprobată, spre bucuria aleșilor locali lipsiți de satisfacția unor venituri suplimentare la bătrânețe, după ce, un mandat sau mai multe, s-au mulțumit cu indemnizațiile cuvenite, fără a încerca în vreun fel sau altul să își rotunjească veniturile. Aleșii locali stau cu ochii pe televizor și cu urechile ciulite, așteptând vești de la Parlament, vești care să-i remonteze și să le dea un nou avânt în încercările lor de a face mult și bine în beneficiul celor care i-au ales.
Recent, un studiu realizat de o echipă de psihologi a evidențiat date extrem de interesante despre profilul național de personalitate al românilor. Practic, a scos la suprafață adevărul despre fețele umane pe care doar oglinda mai are parte să le surprindă, zilnic, înainte de a face retușuri prin intermediul cosmeticalelor de tot soiul.
Dacă echipa de psihologi i-ar fi avut ca studiu de caz pe cei din politică, mai mult ca sigur că rezultatele ar fi fost și mai spectaculoase, existând posibilitatea ca, în loc de două profiluri distincte, să descopere mai multe, ba chiar și două într-unul singur! Iar unul dintre motive ar fi acela că, așa cum rezultă și din realitatea zilei de astăzi, politica modifică dar, mai ales, modelează personalitatea umană.
Astfel, dacă în campania electorală cei mai mulți dintre candidați se prezintă cu o totală deschidere față de necazurile electoratului, pozând, totodată, în postura unor persoane extrem de agreabile, dând pe afară, cum se spune, de conștiinciozitate, având mereu pregătit și câte un umăr – eventual ambii – pe care vreun doritor să-și plângă neajunsurile, atunci, mai mult ca sigur, respectivii se cred un fel de lei cu cap de muscă atât de impozanți încât, parcă, s-ar adresa mulțimii de pe… cai albi! Numai că personificarea aceasta ține cel mult un an, până când postura de binefăcător pare că nu li se mai potrivește multora dintre politicieni. Din ce în ce mai ocupați și mai stresați, devin inabordabili, deschiderea față de problemele mulțimii fiind din ce în ce mai scăzută. Așa că, ușor-ușor, când unii dintre leii cu cap de muscă se uită în oglindă, par că s-au transformat, cu adevărat, în… Zmei! Zburlindu-se, înroșindu-se la față, cu ochii aproape scoși din orbite când nu le iese ceva din cauza faptului că alții, tot din lumea politică, le pun piedică, transformarea este una radicală! Din păcate, în cazul unora dintre politicienii care ocupă anumite funcții importante, ei sunt acolo unde sunt pentru că au avut în spate o mulțime de voturi “pentru”. Mai grav este faptul că s-a ajuns ca interesul să transforme și să modeleze personalități, dăunând mai ales clasei politice.