LEHĂCENII TEUTULUI. O primă ieșire din indiviziune, prin delimitarea moșiilor răzeșești din Lehăceni, s-a făcut în 15 aprilie 1635, când strănepoții lui Drăgșan cel Bătrân și ai lui Maloș au împărțit între ei moșiile rămase de la acești doi strămoși.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisaoia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Iliana comisoaia a fost… a patra parte de Lehăceni”.
Lehăcenii Teutului, Gogolina de astăzi, sunt menționați pentru prima dată, în 18 ianuarie 1662, când Niculae Murguleț primește o parte din satul Lehăceni de la fratele său, Ursul, în contul unei datorii bănești mai vechi.
În 18 ianuarie 1662, Niculae Murguleț intră în stăpânirea părții din Lehăceni a fratelui său, Ursul, care o zălogise, dar o răscumpăraseră frații lui, Niculae și Dumitrașco. Ursul avea să întoarcă banii lui Niculae, dar nu și lui Dumitrașco, iar Divanul stabilise să păstreze Dumitrașco moșia lui Ursu, până ce Niculae Murguleț îi va întoarce banii.
În 1670, vistierul Neculce, tatăl cronicarului Ion Neculce, căsătorindu-se cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, primește ca zestre de nuntă 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei, Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, dar și a patra parte din satul Lehăcenii Teutului.
O parte din satul Lehăceni i-a fost dăruită finului său, Sandul, fiul lui Ion vătavul, de Nacul Isăcescul, în 20 iunie 1678, în prezența „popii lui Gavril, duhovnicului mieu, și denainte unchiului mieu, lui Berchiej, și denainte lui Arsenii Volcințcăi și Dumitrașco Murguleț, și Gligoraș Săvăscul, și Gligorașco, nepotul lui Isac Mironescul ot Carabciu, și Sandul sin David ot Zaluce, și Pavăl sin Rugină, vornicul, și Pătrașco Tăutul”.
În 15 septembrie 1698, Sandul, fiul lui Ion vătaf, și jupâneasa Irina vând partea de Lehăceni, primită de la nașii lor, rohmistrului Lupașco Murguleț, fiu al starostelui de Cernăuți, Nicolae Murguleț, plecat în Polonia, în 1678, odată cu Sobieski și devenit, între timp, rohmistrul mercenarilor moldoveni din armata mareșalului Lubomirski. În 19 noiembrie 1705, Lupașco Murguleț primește încuviințarea lui Mihai Racoviță Vodă să aducă în seliștea sa din Lehăceni oameni străini, deci iobagi care vor fi scutiți de dări timp de 6 luni. În 23 aprilie 1716, Lupașco Murguleț se logodește, în Polonia, cu fata lui Mihail Ganul (feciorul lui Vasile Mărzescu din Orhei), căruia îi promite moșiile sale din Moldova.
În 26 iulie 1720, Constantin Tăutul, fiul lui Pătrașcu Bere, vinde a patra parte din Lehăceni, cea cumpărată de Pătrașcu Bere de la Grăpina, fata lui Lehacinschi, hatmanului Ioniță.
În 16 august 1723, armașul Toader Dămian, Toader Murguleț din Mihalcea și Ștefan al lui Strătulat Volcinschi (ginerele lui Ioan Stroescul) vând partea lor din Lehăceni, moștenită de la armașul Vasile Cracalia, lui Constantin Tăutul, cel care, în 5 mai 1754, stăpânea jumătate din Lehăceni, după cum o confirmă uricul lui Matei Ghica Vodă, cealaltă jumătate de sat aparținând lui Vasile Neculce.
Conform unui izvod de moșii, din 20 iulie 1756, Ilinca Dociul, fata lui Ursul Murguleț stăpânea a patra parte de sat Lehăceni pe Prut.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Lehăceni, moșia lui Alecsandru Neculce, „38 – toată suma caselor”, însemnând 3 văduve, Gafița lui Ștefan, Anița Mironiasă Și Anița Ioniasă, 2 ase pustii, 1 jidov, Moșcul, și 32 birnici, adică: Ștefan Săcanciuk, Toader harabagiu, Roman sin Onofreiu, Ion sin Onofreiu, Onofreiu tocar, Pinteleiu Vaipan, Ion Danciul, Dumitrașco Spiridon, Andrieș ciobotar, Ștefan Ganbun, Ioniță Daiciul, Vasile ciobotar, Simion sin Cucoș, Ion Galbăn, Simion Manole, Simion Scalciuk, Agape Șulhale, Ion Șulhale, Andrieș, Gavril Șulhale, Gavril Danciul, Gavril Ciocan, Vasile Capalbu, Pintelei Spehedoi, Iftimie Mamuliuk, Iftimie Mamuliuk, Vasile Mamole, Vasile Negură, Neculaiu Spiridon, Grigoraș Calancia, Neculaiu Dubris, Ion săcrier și Sandul Pleșca.
În 1774, Lehăcenii aveau 37 familii țărănești, iar în 1775, 41 țărani (52, în 1784). În 1778, s-au stabilit la Lehăceni emigranții ardeleni din Șigău pe Someș Ionică URSU, Ionică Ardelean, Crăciun și Vasile Chira.
În 23 aprilie 1792, Vasile Neculce arendează jumătatea lui de sat și de moșie lui Ion Calmuțchi, care transmite arenda moșiei, în 18 ianuarie 1796, fraților Axenti și Iacob Șimonovici.
În 23 aprilie 1799, Vasile Neculce arendează moșia din Lehăceni Ilincăi Calmuțchi și fiului ei, Mihalachi, iar aceștia transmit arenda lui Ilie Ilschi.
În 12 februarie 1800, Constantin Neculce moștenește moșia din Lehăceni de la tatăl lui, Vasile Neculce, pe care o transmite, în 10 septembrie 1810, fratelui său, Ioan Neculce, care o arendează lui Dimitrie Vlahovici. Vlahovici renunță la arendă, în 23 aprilie 1811, iar Neculce o transmite lui Toader von Pasakas și lui Lazăr Mihalovici.
În 17 mai 1845, Ioan Neculce vinde jumătatea de sat și de moșie Lehăceni lui Ștefan Ștefanovici și lui Karl Schedl.
În 1890, primarul Lehăcenii Teutului, care se numeau, deja, Gogolina, era Georgie Răilean.
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 397