Despre Cutare fotbalist, o sintagmă dintre cele tocite rău de ziariștii sportivi aflați mai mereu în criză de idei zice că e o „legendă vie”. Lucru, în fond, valabil în privința unor celebrități aflate spre apusul carierei și care au avut de-a lungul acesteia prestații memorabile.
La noi, sintagma are cel mult înțelesuri în registrul comic, „legendă” (obligatoriu între ghilimele) devenind sinonim cu „panaramă” în majoritatea cazurilor. Asta, întrucât ei intră în legendă nu prin activitatea de pe gazon, ci prin cea desfășurată la Bamboo, la volan, la curve.
Am scris de multe ori în ultima vreme despre „legendele” din fotbalul românesc care toooot pleacă spre Liverpool ori Inter și sfârșesc aproape invariabil la Terek Groznîi. Asta, în varianta încă bună. Cea ușor mai de rahat este întoarcerea „la bază”, adică acolo de unde a plecat spre o carieră neapărat de excepție, și unde revine după maximum un sezon în care dosul i-a devenit lucios ca sticla de cât l-a folosit la șters banca, ajunsă și ea la fel de lucioasă.
Ultimul înscris pe lista returnaților este „legenda vie” Tamaș. Despre care, din „Gazeta Sporturilor” de ieri, aflăm că Auxerre are deja banca lustruită-sticlă, din moment ce l-ar da de pomană, oricui ar dori să se pricopsească cu așa sculă de legendă. Numai că, lucrul Dracului (în vârful dealului!), nu se înghesuie nimeni, deși cică alde Becali (traficanții de carne vie cu crampoane, nu europarlamentarul) l-ar îmbrânci către… Standard Liege! Mă gândesc că în Belgia nu e așa caniculă ca la noi, deci pe Loți nu l-a bătut atât de tare soarele-n cap.
Așa că, ați ghicit!, domnul Tamaș e pe cale de a reveni acolo de unde s-a cărat, la Dinamo adică. De unde vine, tot în Gazetă, chiar și un lătrat oficial: „…avem nevoie de Tamaș, că e dinamovist adevărat!”. Argumentul e, să recunoaștem, imbatabil: la Dinamo nu joacă decât „dinamoviști adevărați”, din moment ce vin ba de la Timișoara, ba de la Craiova ori de prin Cipru, unde evident, „nu s-au adaptat”. Semnificația reală fiind aia că dinamoviștii nu se pot adapta decât la Dinamo. Vorba e: da’ fotbaliști adevărați or să ajungă vreodată la Dinamo? Sau mereu și mereu doar „legende” (aproape) vii?
