Legea zonelor industriale”, gogoașa electorală râncedă cu care Donțu intoxică electoratul sucevean

Ce ar fi trebuit să știe Donțu. Dintotdeauna PSD-ul a fost campionul promisiunilor electorale fără acoperire. Și la aceste alegeri, oferta electorală pesedistă este cea mai deșănțată, frizând absurdul. Unde mai pui că această ofertă a fost masiv plusată, inconștient și demagogic, la nivel local. Așa cum s-a văzut pe un post național de televiziune, pesediștii din Bârlad, parcă, au fost singurii pesediști corecți. Au montat în centrul târgului cortul cel roșu și au dat, la propriu, gogoși la tot electoratul. Pesediștii suceveni, gurile rele spun că și-au cam terminat făina cu pomenile de pe zona Dornelor, se mulțumesc, aici, la Suceava, să ofere la tot cartierul gogoașa înființării unei noi zone industriale.
Datorită poziționării geografice excentrice, a accesului dificil pe căile de comunicație rutieră, feroviară și aeriană, a unei anume rigidități din partea autorităților locale, a lipsei de tradiție în profesiile tehnice și lucrative, atât înainte de 1989, dar și după, Suceava și întreaga parte de Nord a Moldovei a fost și este o zonă puțin dezvoltată din punct de vedere industrial. Dintotdeauna aici a existat un exces de forță de muncă, stins printr-un exod semnificativ, înainte de 1989, către alte zone din țară, iar după, în străinătate. Dezvoltarea industrială a Sucevei, atâta cât a fost ea, s-a produs tardiv, pe finalul regimului comunist.
Nu întâmplător, industria suceveană a căzut dramatic, imediat după 1989. Dezvoltările de după 1989, expresie, în mare măsură, a legilor pieței, a cererii și a ofertei, s-au produs pe cu totul alte direcții decât cele industriale: comerț, servicii și turism. Nu întâmplător strategia cu care echipa PDL a domnului Gheorghe Flutur a câștigat alegerile locale presupune o dezvoltare, în principal, a turismului, infrastructurii județene și a serviciilor. Aceasta este dezvoltarea pretabilă zonei noastre și care va conduce la multe locuri de muncă. De regulă, acolo unde vrei să faci turism, comerț și servicii eviți să pui fabrici și uzine.
Domnul Donțu ar trebui să știe având, totuși, studii juridice și o anume experiență în administrația locală, dar și în mediul de afaceri, că dezvoltarea unei zone industriale în municipiul Suceava nu are cum să facă obiectul unei legi. Nu credem că domnia sa este atât de ignorant încât să nu conștientizeze acest fapt. Probabil că ideea transformării inițiativei de înființare a noii zone industriale Suceava în Lege a apărut în capul domnului Donțu din mimetism. Avem exemplul tragicomic al altor candidați care au autoproclamat tot felul de povești și snoave juridice la rang de legi. Dacă ne-am procopsit, în plină campanie electorală, cu Legile lui Băișanu, Legile lui Rozopol, de ce nu am avea și legea Donțu?
Donțu – ca un nepot al mătușii Tamara. Ne întrebăm de ce domnul Donțu, atât de interesat de promovarea industriei în zona Sucevei, nu a mișcat nici un deget în mandatul 2000-2004, când avea toate pârghiile: la guvern – Năstase, la Consiliul Județean – Mîrza, parlamentar de Suceava – Cozmâncă, deci cam toată floarea cea vestită a pesedeului în apus. În acea vreme, atât în calitate de consilier județean cât și de președinte executiv al Camerei de Comerț și Industrie putea să se implice efectiv pentru inițierea măcar a unui parc industrial; temei legal exista: Legea nr.134 din 2000, privind regimul parcurilor industriale.
Să revenim la conceptul de „zonă industrială”. Autoritățile publice locale sunt cele care, la nivelul întocmirii Planului de Urbanism General și a Regulamentului de urbanism, definesc astfel de zone. Zonele industriale din marile orașe au dispărut una câte una.
Dar în România au mai și apărut zone industriale. La Sibiu, pentru înființarea unei astfel de zone, municipalitatea a scos la licitație, începând cu 4000 lei/mp, un teren care îi aparținea. Orașul Pecica (la 25 de kilometri de Arad și 15 kilometri de Battonya) a pus la dispoziție 18 ha, lângă granița româno-maghiară, unde a dezvoltat cu firme italiene o zonă industrială, atrăgând și forță de muncă din Ungaria. Un alt tip de exemplu îl constituie zona industrială Ocna Sibiului, la 13 km de Sibiu, unde investitorul german Viktor Spack a investit 11 milioane de Euro pentru a crea pe 51 de ha o zonă industrială cu toate facilitățile: rețea de apă, rețea de canalizare menajeră cu stație de epurare, rețea de canalizare pluvială, rețea de energie electrică de putere, rețea de telecomunicații, rețea de gaze, rețele de iluminat stradal, străzi pentru trafic greu, alei pietonale, spatii verzi și racord la calea ferată. Zona este în plin proces de populare, la prețul de 35 E/mp fără TVA.
La Brașov unde, la fel ca la Suceava, municipalitatea nu mai dispune de terenuri pentru dezvoltări industriale, consultanții realizează, împreună cu reprezentanții Agenției de Dezvoltate Durabilă a județului Brașov și ai Asociației Metropolitane Brașov, un studiu care are ca obiect „Vizualizarea conceptului de dezvoltare a zonelor industriale în municipiul Brașov și comunitățile învecinate prin intermediul hărților, proiectelor, schițelor și a textelor descriptive și explicative”. Nu întâmplător primarul Sucevei Ion Lungu a lansat ideea constituirii în jurul Sucevei a unei asociații metropolitane.
Gogoșeria „La Ovidiu”. Sau „Ia gogoașa, neamule!” Domnul Donțu ar trebui deci să știe că pentru a constitui o zonă industrială este nevoie în primul rând de teren, utilități, căi de acces și în al doilea rând de investitori puternici interesați de zonă. Din nefericire Suceava nu îndeplinește niciuna din aceste două condiții. La nivelul municipiului este un deficit de câteva sute de ha care trebuie retrocedate cetățenilor în baza legilor funciare. Cât despre apetitul investitorilor pentru Suceava, ce să mai vorbim. Până acum, în ultimii 20 de ani, nu s-a prea manifestat, de acum, în plină criză financiară, și mai puțin probabil să existe interes pentru dezvoltări industriale în Suceava.
Totuși, domnul Donțu se încăpățânează să susțină că va promova Legea unei noi zone industriale în Suceava. O chestiune care, așa cum am arătat în toate exemplele de mai sus, nu se face printr-o lege. Ca să spălăm obrazul de jurist al domnului Donțu îi sugerăm o posibilă modificare legislativă pentru facilitarea constituirii de zone industriale. Spre deosebire de legislația europeană, în cea românească nu este posibilă expropierea în vederea constituirii unor zone industriale. Domnule Donțu, dacă vă place să vă jucați de-a legiuitorul, propuneți asta. Și dacă parlamentul va aproba această modificare legislativă, aveți arma pentru a obține terenul necesar pentru visul dumneavoastră măreț. Numai că va trebui să expropiați cetățenii suceveni și poate, în locul cartierului Ițcani sau Burdujeni Sat, va apare zona industrială Donțu-PSD.
Prin urmare, conștient sau, mai știi, inconștient, Ovidiu Donțu, s-a prezentat în fața alegătorilor cu o soluție falsă. A oferit sucevenilor o gogoașă râncedă. A mizat pe lipsa de documentare a unora și pe nostalgiile altora. Nu neagă nimeni necesitatea creării de locuri de muncă, cu atât mai mult cu cât parte dintre conjudețenii noștri, pe fondul crizei economice, se vor întoarce acasă. Dar nu ceea ce propune Donțu este soluția. O himeră rămâne o himeră, chiar dacă Donțu a amăgit niște oameni să semneze pentru ea. Este cu totul dezamăgitor să constați că goana nebună după voturi îi face pe unii, precum domnul Donțu, să coboare atât de jos ștacheta, până la nivelul de „Ia gogoașa, neamule!”
Biroul de presă al PDL