Independența prost înțeleasă de unii magistrațui și absența unor pedepse persuasive în cazul judecătorilor și procurorilor care au derapat de la rolul lor a condus la promovarea și adoptarea unor modificări legislative privind răspunderea magistraților, validate, miercuri, de Curtea Constituțională.
Cu unanimitate de voturi, judecătorii Curții Constituționale au decis că este constituțională hotărârea Plenului Senatului de adoptare a proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, referitor la răspunderea disciplinară a magistraților și reorganizarea Inspecției Judiciare.
Astfel, ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, obține cea mai mare victorie, implicit în disputa sa cu lideri din sistemul judiciar.
Cătălin Predoiu afirma, la momentul adoptării modificărilor legilor 304 și 317, că este nevoie de cenzură în privința derapajelor justiției și de extinderea titularilor dreptului de acțiune în ceea ce privește inițierea cercetării disciplinare a magistraților prin includerea ministrului Justiției, a procurorului general al României și a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ).
Până astăzi, doar Consiliul Superior al Magistraturii putea iniția o astfel de acțiune.
Reprezentanții instituțiilor și organizațiilor profesionale ale magistraților susțineau că modificările Ministerului Justiției privind titularii acțiunilor disciplinare împotriva judecătorilor și procurorilor încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat. Concret, membri ai Executivului – ministrul Justiției și procurorul general al României – s-ar amesteca în treburile justiției.
Cătălin Predoiu arăta că extinderea sferei titularilor de acțiune disciplinară și la ministrul Justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și la procurorul general al României este cel mai controversat punct din acestă lege, contestatarii susținând că acesta ar încălca independența magistraților și ar fi un amestec al politicului în justiție.
Demnitarul a subliniat că ceea ce poate iniția ministrul Justiției în privința cercetării disciplinare se desăvârșește în secțiile CSM, „de către sistemul judiciar însuși”. „Nu există niciun fel de amestec în ceea ce privește modul în care se rezolvă aceste sesizări”, a spus el.
„În acest moment nu există o răspundere eficientă și aceasta produce derapaje și trebuie să puneți capăt acestui lucru. O puteți face prin acest proiect într-un mod care prezervă separația puterilor, care asigură în continuare ultimul cuvânt justiției asupra oricărei cercetări disciplinare”, le-a spus, în decembrie, Cătălin Predoiu senatorilor.
Ministrul Justiției a făcut apel la senatori ca, atunci când votează, să uite pentru o clipă de culoarea politică pe care o poartă. „Statul nu funcționează dacă nu există o răspundere reală pentru fiecare dintre puteri. Guvernul este cenzurat de către Parlament. Actele Guvernului sunt cenzurate de către justiție. Actele Parlamentului sunt cenzurate de către justiție. Cine cenzurează derapajele justiției?”, a întrebat acesta.
Pe de altă parte, Predoiu a menționat că este falsă afirmația că magistrații nu își doresc legea. „Fals. Unii dintre liderii lor nu doresc legea”, a punctat el.
În argumentația sa, Cătălin Predoiu a dat, printre altele, exemplul bătrânului Octavian Dumitrescu, care a fost trimis să doarmă în pădure săptămâni pentru că în mod abuziv a fost deposedat de casa în care locuia și asupra căreia avea drepturi, „dovedindu-se ulterior că este o eroare judiciară”.
„Nimeni nu a răspuns”, a precizat ministrul Justiției.
De asemenea, Cătălin Predoiu a menționat „Cazul Tyssen” – „un dosar care stă în instanțe de 30 de ani și pune probleme inclusiv sub aspectul credibilității României ca stat în raport cu partenerii externi, publici și privați” (în acest caz CSM a constatat durata excesivă a cauzei, prin gestionarea defectuoasă a acesteia pe parcursul a 27 de ani și a dispus sesizarea Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători pentru a analiza săvârșirea unor posibile abateri disciplinare în instrumentarea cauzei referitoare la dispozițiile care reglementează repartizarea aleatorie a cauzelor, soluționarea cu celeritate a cauzelor și nerespectarea normelor de procedură-n.r.).
Predoiu a invocat, pe de altă parte, sutele de memorii pe care ministerul le primește anual și care primesc ca răspuns faptul că ministrul Justiției nu poate declanșa nici un mecanism care să verifice dacă în aceste cazuri există sau nu o eroare judiciară.
Pe de altă parte, el a subliniat că ministrul Justiției va putea declanșa o cercetare disciplinară, dar că acesta va fi judecată mai departe de secțiile CSM (secția pentru judecători, respectiv cea pentru procurori).
Cătălin Predoiu menționa, de asemenea, o scrisoare primită în urmă cu câteva zile de la Comisia Europeană, de la secretarul general al Comisiei care coordonează Mecanismul de Cooperare și Verificare și în care se arată că „un sistem efectiv și robust al Inspecției Judiciare și al disciplinei în sistemul judiciar va fi cheia care arată că se abordează cu adevărat problema integrității în sistemul judiciar”.
Senatul a adoptat, cu 75 voturi „pentru”, 30 de voturi „împotrivă” și șase abțineri, proiectul de lege care extinde sfera abaterilor disciplinare în cazul judecătorilor și procurorilor și înființează Inspecția Judiciară ca personalitate juridică.
Proiectul de lege extinde sfera abaterilor disciplinare în cazul magistraților, inclusiv prin introducerea sancțiunii disciplinare a suspendării din funcție pe o perioadă de până la șase luni.
Proiectul înființează Inspecția Judiciară ca structură cu personalitate juridică în cadrul CSM.
Senatul este Cameră decizională. Proiectul fusese respins de Camera Deputaților.
Prin proiectul de lege, promovat de Guvern, se înființează Inspecția Judiciară, ca structură cu personalitate juridică în cadrul CSM. Inspecția Judiciară ar urma să acționeze independent și se va ocupa cu analiza, verificarea și controlul magistraților.
Inspecția Judiciară urmează să fie condusă de un inspector șef, ordonator principal de credite, numit de plenul CSM pe un mandat de trei ani, cu posibilitatea unei singure înnoiri, în urma unui concurs organizat de CSM.
Abaterile disciplinare definite de lege sunt: manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale, încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii, atitudinile ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, personalul instanței, inspectori judiciari, avocați, experți sau martori.
De asemenea, constituie abateri disciplinare desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu, refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile sau actele depuse de părți, nerespectarea de către procuror a dispozițiilor procurorului ierarhic superior, nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privind soluționarea cu celeritate a cauzelor, nerespectarea secretului deliberării și al altor informații de aceeași natură.
Absențele nemotivate de la serviciu, imixtiunea în activitatea unui alt judecător sau procuror, folosirea funcției deținute pentru a obține un tratament favorabil din partea autorităților sau intervențiile pentru soluționarea unor cereri, nerespectarea în mod grav sau repetat a dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor, participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiții pentru care nu este asigurată transparența fondurilor sunt și ele considerate abateri disciplinare.
De asemenea, nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor ICCJ, precum și exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență constituie abateri disciplinare.
Reaua-credință există, potrivit proiectului de lege, atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material sau procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.
Grava neglijență există, potrivit proiectului de lege, atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual.
Sancțiuniile disciplinare care se pot aplica judecătorilor și procurorilor, proporțional cu gravitatea abaterilor, sunt: avertismentul, diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu până la 20 la sută pe o perioadă de până la șase luni, mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an, suspendarea din funcție pentru o perioadă de până la șase luni și excluderea din magistratură.
Acțiunile disciplinare în cazul abaterilor săvârșite de un judecător se exercită de Inspecția Judiciară prin inspectorul judiciar, de ministrul Justiției sau de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Acțiunile disciplinare în cazul abaterilor săvârșite de procurori se exercită de Inspecția Judiciară prin inspectorul judiciar, de ministrul Justiției sau procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ.
Sunt introduse, de asemenea, noțiunile de exercitare a funcției cu gravă neglijență ori rea-credință, precum și existența condiției „bunei reputații” ca o cerință de acces și menținere în funcție.
Consiliul Superior al Magistraturii consideră că legea astfel adoptată are prevederi care aduc atingere independenței judecătorului, atât din perspectiva controlului asupra fondului hotărârilor judecătorești, cât și în ceea ce privește reanalizarea unor hotărâri definitive și irevocabile, precum și implicarea Executivului în declanșarea acțiunii disciplinare împotriva judecătorilor și procurorilor.
Până în prezent, nicio acțiune de regres exercitată de stat împotriva magistratului care, în exercițiul funcțiunii sale judiciare a cauzat eroarea judiciară, nu s-a materializat în practică din 2004 (când au intrat legile magistraților în vigoare).
Până miercuri, în România magistrații erau printre puținii care nu răspundeau pentru erori comise.
