Acum vreo lună, niște săteni din Marginea, județul Suceava s-au săturat să mai aștepte ca statul să le repare podul distrus anul trecut la inundații, așa că s-au organizat și au construit ei un pod. Unul de lemn, făcut într-o zi, cu camioane și buldozere proprii și cu muncă voluntară. Un exemplu de organizare civică foarte rar prin satele noastre. Ce a făcut statul? A înaintat plângere penală pentru că oamenii nu au avut autorizații de ridicare a podului. Agenția Associated Press a circulat povestea în toată lumea cu titlul „Țărani români anchetați pentru că au muncit la un pod”. Tot AP i-a întrebat pe procurori ce vor face cu plângerea penală, iar ei au răspuns că mai întâi trebuie să îi identifice pe făptași. Va fi interesant, la pod au muncit vreo 200 de oameni și alți 1200 de săteni au semnat pe o listă că sunt de acord cu construcția podului provizoriu de lemn.
Enervantă este aici folosirea legii ca instrument orb de represiune. Strict legal vorbind, autoritățile au dreptate: oamenii nu au avut autorizație. Dar acesta este scopul legii? După ce i-a lăsat baltă pe oamenii care trebuiau să își plimbe morții 30 de kilometri până la cimitir pe o rută ocolitoare plină de noroi, statul devine al naibii de legalist și îi anchetează. Adică, vezi bine, legea e lege și ea se aplică drastic. Dar numai când ne convine.
După patru ani în care s-a ascuns după fustele Parlamentului și nu a răspuns niciodată public cum de consulul român în China era plătit de noi să-i furnizeze materiale cumpărate cu bani gheață trimiși în plic (ce stil de mafiot cu fițe!), Adrian Năstase se dă de ceasul morții că se încalcă și legea și Constituția. Despre carta ONU nu zice nimic. În stilul său care se vrea ironic, dar e doar penibil, Năstase spune în Parlament înainte de votul care trebuia doar să-l facă egal cu noi toți, adică să poată fi trimis în judecată: „Vă voi solicita să ignorați prevederile Constituției și să acceptați cererea procurorilor de a permite începerea urmăririi penale, în așa fel încât, în final, justiția să se pronunțe. Prin această cerere, sunt conștient că eu însumi încalc legea, dar cer și colegilor mei să participe la asta și să voteze împotriva propriilor lor convingeri”.
Vai, vai ce tragedie antică! Observați ce spirit legalist! Când a numit oameni în funcție pentru a face uitat dosarul de spălare de bani al nevestei, când a făcut chetă pe la firmele de construcții pentru partid folosindu-se de funcția sa, când l-a șantajat pe consulul din China că îl denunță de securist – în nici unul dintre momentele astea, Adrian Năstase nu a avut nici o sclipire legalistă în ochi. Acum, vedem bine, Constituția și legea sunt menite să-i apere potlogăriile. Halal stat polițienesc, care nu e în stare în patru ani să trimită niște dosare în fața judecătorilor!
Dar nici cu PD-L nu mi-e rușine. Costel Iancu fusese numit șef la Administrația Națională de Îmbunătățiri Funciare, deși e anchetat pentru acte desprinse parcă dintr-un film cu mafioți. În niște poze publicate de Evenimentul Zilei, un om răpit de Iancu e legat cu un lanț și are agățată de gât o plăcuță pe care scrie ”Sunt o zdreanță. Să nu faceți ca mine. Am făcut o greșeală cu dom Costel”. Dacă nu înțelegeți, mai uitați-vă la Clanul Soprano: omul făcea poze celor ajunși pe mâna sa, ca să îi sperie pe viitorii ”clienți”. Cum ridicolul era prea mare, Iancu a fost demis. Nu înainte ca sprijinitorul său politic, Radu Berceanu, să își exprime public bănuielile că și Iancu e anchetat într-un dosar politic și e nevinovat până nu e condamnat. Legalism pur din nou. Adică nici când vedem poze de genul ăsta nu ne credem ochilor, poate că omul respectiv avea un fel de fetiș, se lega în lanțuri, se dezbrăca la pielea goală și purta plăcuțe cu ”dom Costel” la gât, așa ca hobby, în timpul liber. Uimitor!
Așa se întâmplă când legea bate bunul simț. Nesimțirea lor e groasă, se pricep să întoarcă legea din vorbe. Întrebarea este dacă îi credem.
