Cititorii frecvenți ai acestei rubrici poate își amintesc că am comentat pe larg legea care reglementează prezența alimentelor în școli, atunci când a fost votată de Parlament. O lege votată cu doar trei abțineri. Ridicam atunci câteva obiecții de principiu și câteva nedumeriri practice. Las chestiunile de principiu de-o parte și mă voi referi la cele practice. În primul rând, nu există cantine școlare în România decât cu titlu de excepție. Comercianții care au chioșcuri în școli vând produse deja ambalate. Era ușor de imaginat că produsele de pe piață nu respectă standardele drastice produse peste noapte de Ministerul Sănătății. Criticam și ideea de a lăsa întocmirea listei cu alimente interzise pe mâna unor birocrați din minister. Aceștia au produs lista respectivă și acum se văd rezultatele. Chiar în prima zi de școală, cotidianul ”Gândul” a realizat un excelent reportaj despre efectele noii legi. În prima școală vizitată de reporteri, chioșcul din curte s-a închis pur și simplu. Lista de alimente elaborată de Ministerul Sănătății e prea largă, astfel încât patronul nu mai are ce să vândă. Drept rezultat, elevii mănâncă șaorma de peste drum. La a doua școală chioșcul e pe cale să se închidă, pentru că nu rentează să-l ții doar pentru vândut fructe. Directoarea școlii le spune reporterilor că s-a chinuit să înființeze chioșcul în urmă cu doi ani, după ce o fetiță a fost accidentată când a trecut strada pentru a cumpăra pateuri din afară. Cantine nu există în nici una din școlile vizitate (și oricum nu știu ce ar fi putut găti ieftin și rapid conform indicațiile nutriționiste ale ministerului). La a treia școală, rafturile chioșcului din curte conțin doar iaurturi, biscuiți, pixuri și bureți de baie. „O să ne fie foame încontinuu și o să mâncăm mai mult ca înainte, așa crede ministrul că are grijă de silueta noastră?”, spune un elev.
Mai mult chiar, Ministerul Sănătății adaugă la lege (o meteahnă veche a birocraților români) și cere directorilor de școli să asigure 10% din aportul caloric necesar zilnic. Cum anume? Nu e clar. Ministerul are o sugestie: firme de catering. Aiureala este completă: ai dus la desființarea chioșcurilor existente, dar îi obligi pe directori să devină intermediari de catering. Bineînțeles, nu se va apuca nici un director să aplice așa bazaconie.
Cam acesta este peisajul de după apariția legii. Ca oriunde unde aplici o politică restrictivă fără să cunoști realitatea, efectele perverse sunt mai multe decât beneficiile. Când am scris articolul respectiv, o mulțime de cititori au comentat și m-au acuzat că vreau să-i îndop pe copii, că reprezint grupurile de interese ale producătorilor sau alte asemenea bazaconii. Ar trebui să ne învățăm odată că o intenție bună nu înseamnă neapărat și o lege eficientă sau o intervenție de succes din partea statului. Oamenii nu sunt niște șobolani de laborator în care autoritățile injectează ceva și ei reacționează ca în manual. Când scrii o lege trebuie să cunoști nevoile oamenilor, să prevezi cum vor reacționa, să le înțelegi motivațiile. Această lege este un exemplu de manual pentru o intenție bună sfârșită într-o politică proastă.
Parlamentarii au avut o intenție bună, dar au acționat heirupist. Drept urmare, nimeni nu a fost pregătit, elevii care trebuiau protejați sunt nemulțumiți și sar gardul să cumpere șaorme, așa cum era de așteptat, iar micii comercianți care au avut până acum curajul să intre în școli sunt falimentați. Lista ministerului nu corespunde cu ce există pe piață, cantine nu avem, rezultatul în practică este exact contrar celui așteptat.
