LECTURI NERECOMANDABILE: IUDASIM ȘI ROMÂNISM SUB PRESIUNE (XXXIII)

THEODOR CRIVEANU, UN SHINDLER DIN CERNĂUȚI
La începutul lunii august, o știre a făcut înconjurul lumii și astfel despre românul Theodor Criveanu au scris toate jurnalele importante, de la Time și Herald Tribune și până la Guysen, Jewish Press, Paix et Droits sau Cotidianul și Realitatea etc. Pe 8 august, încă un român din Cernăuți, Theodor Criveanu, a fost decorat de statul Israel la Muzeul Holocaustului ,Yad Vashem, cu titlul de Drept între Popoare. Supranumit Un Shindler din Cernăuți, Theodor Criveanu, a fost avocat în Brasov și ofițer în rezervă în timpul celui de-Al Doilea RĂzboi Mondial. Distincția, acordată unor non-evrei în semn de recunoaștere a eforturilor de a salva de la moarte membri ai comunității evreiești, i-a fost înmânată lui Willie Criveanu, fiul românului, în prezența reprezentanților Ambasadei României în Israel și ai unor supraviețuitori ale căror familii au fost ajutate de fostul avocat.
Criveanu a fost recrutat ca ofițer în rezervă în armata româna, fiind însărcinat în 1941 cu concentrarea evreilor din Cernăuți într-un ghetou, plan secret al mareșalului Antonescu, prin care urma să îi deporteze în Transnistria pe cei aproximativ 50.000 de evrei cernăuțeni. Misiunea inițială a lui Theodor Criveanu era aceea că trebuia să întocmească, printre altele, o listă a oamenilor necesari pentru economia orașului.
„După ce au ajuns acolo, în luna octombrie, la câteva zile au început să fie deportați spre Transnistria. Primarul orasului, Traian Popovici ( distins și el cu titlul „Drept intre popoare“ și despre care am mai scris în aceste episoade), a reușit să permită unui grup de 19.000 de evrei să rămână în Cernăuți, aducând mareșalului Anotescu argumentele necesare faptului că aceștia erau cu toții specialiști și erau vitali pentru stabilitatea economică a orașului Cernăuți. Ceilalti 31.000 au fost deportati“, declara Ioseph Govrin, ambasador al Israelului în România înainte de 1989, membru al Comisiei Muzeului Yad Vashem și al Departamentului „Drepți între popopare“. Theodor Criveanu și Traian Popovici, se știe deja, au colaborat pentru salvarea unui număr cât mai mare de evrei, completeaza Govrin.
Conform mărturiilor strânse la Yad Vashem, Criveanu și-a riscat viața, oferind evreilor mult mai multe permise de muncă decât era necesar „Impotriva ordinelor, Theodor Criveanu a înmânat în secret permise și pentru evreii care nu erau esențiali pentru forța de muncă a Cernăuțiului. Printre aceștia s-au numărat și Berta și Oasis Hefter, împreună cu fiicele lor Hilda și Malvina“, a declarat Estee Yaari, ofițerul de presă al Muzeului Holocaustului din Israel. În mărturia ei pentru Yad Vashem, Hilda a explicat că Theodor Criveanu a oferit aceste permise unui număr mare de evrei, salvându-i astfel de la deportarea în Transnistria. Muzeul din Israel nu a reușit să estimeze numărul de evrei pe care fostul avocat român i-a scăpat de lagărele de muncă, dar fiul său, Willie a mărturisit că ar putea fi vorba de câteva sute.
A existat chiar și un moment încărcat de romantism : în perioada înmânării permiselor, s-a format o legătură de dragoste între Theodor Criveanu și Malvina Hefter, care l-a ajutat pe roman să salveze mai mulți oameni nevinovați. Cei doi s-au căsătorit ulterior, iar in 1945 se năștea Ze’ev (Willie), dragul lor fiu, care cinci ani mai târziu a luat calea Israelului alături de mama sa. Theodor Criveanu a rămas în țară. „El nu a venit pentru că era separat de mamă și nu era evreu. Ar fi fost oricum greu pentru el în Israelul acelor vremuri. In 1951, când am ajuns acolo, Israelul nu era un loc prietenos pentru non-evrei“, declara Willie Criveanu, precizând că tatăl său, originar din Dorohoi, era un român cu rădăcini foarte puternice. „Nu ar fi părăsit România. Vorbea germana, franceza, era avocat și judecător, ar fi putut pleca în Austria la acea vreme, dar nu cred că a mai părăsit vreodată România.“
Episoadele legate de astfel de oameni de excepție care s-au ridicat la înălțimea unor împrejurări istorice de excepție sunt adevărate realități demne de a fi consemnate nu numai de istorie, ci și de memoria artistică. Cine va avea curajul să citească Jurnalul lui Mihail Sebastian, va putea înțelege, dintr-un « document esențial, situația pro-Holocaust în România și în Europa de Est » a acelor timpuri, după cum remarca și Norman Manea, dar mai ales va putea înțelege dimensiunea reală, imensă în generozitatea sa, a acestui curaj nebun și a acestei omenii angelice, prin care români ca Theodor Criveanu au intrat în Panteonul Spiritual al Omenirii. Căci, cine salvează o viață, salvează omenirea. Principiu valabil și în Talmud,. și în Noul Testament.
Angela FURTUNĂ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/