LECTURI NERECOMANDABILE: IUDAISM ȘI ROMÂNISM SUB PRESIUNE (XXXIX)

August Prostul și „obsedantul deceniu”: rădăcini și ramuri ale artei
Lecturile adolescentului Norman Manea în anii 50 nu puteau să se îndepărteze cu mult de șablonul obligatoriu, aflăm din volumul „Anii de ucenicie ai lui August Prostul”, Editura Politom, 2005: Rudin, Părinți și copii, Oblomov, Familia Thibault, Manifestul Partidului Comunist, Război și pace, Ana Karenina, Umiliți și obidiți, Roșu și negru, Ciocoii vechi și noi, Anti-Duhring, Pe Donul liniștit, Inimă vrăjită, Taras Bulba, Salonul no.6,David Copperfield, Momente și schițe, Ce-i de făcut?, Moș Goriot, Problemele leninismului, Amintiri din copilărie…dar și mai slabele Cavalerul stelei de aur, Al nouălea val, Pâine albă… „Obsedantul deceniu…nu mai mult decât altele, anterioare, următoare, tinerețea sau maturitatea fiecăruia”.- „Din limba română și din literatura română lipseau Arghezi, Rebreanu, Blaga, Hortensia Papadat Bengescu, Iorga, Lovinescu, Călinescu, Zarifopol, Barbu, Blecher, Mateiu Caragiale, Pillat, Fundoianu, atâția alții…Volume vânate prin poduri și beciuri, pe la vecini și dascăli…strangulare nemiloasă a accesului la cartea importantă, românească sau străină”…
„Să considerăm arta ca un argument pentru acest adevăr că omul are nevoie de puțin gol, de puțin haos, de puțină moarte și că spaima de moarte a omului practic răspunde aceleiași necesități ca arta.” (citat din Radu Petrescu).
Portret de artist în epoca totalitară: vehiculul paralel cu lumea (p.161)
„Dacă ar trebui să-și imagineze, într-un viitor nu prea îndepărtat, „scriitorul” și corespondentul său „cititorul”, l-ar imagina pe primul nu ca pe un tribun telegenic, producător de aforisme, best-seller și gogorițe reportericești filosofarde, cum încearcă să-l acrediteze operativele și cu sens regizate puneri în scenă, ci ca pe un incomod, izolat, bolnăvicios. În strâmta încăpere de bloc, liminată până noaptea târziu, vede, cu privirea sa copilăroasă și mioapă, mai adânc și mai departe decât grăbiții contemporani, lucrativi și pliabili, spre care emite imagini-mesaje-avertismente tulburi, de cele mai multe ori rătăcite, ajunse târziu sau niciodată la țintă. Dar „consumatorul”, improbabil adresant?…Aplecat peste carte, ultimul „receptor”: un ins nu mult diferit de „emițător”. Solitar fumuriu, friguros, puțin țicnit, puțin ratat, puțin genial, plin de ticuri, spaime și înălțări, văduv nevindecat, fată bătrână, medic împiedicat să-și împlinească vocația, bătrân avocat veninos, singur pe lume, licean care a supraviețuit catastrofa prin care a trecut școala, muncitor autodidact, într-o ureche, bibliotecar doct și inutilizabil.”
„Amânarea este condiția specifică a psihologiei umane” (Ralea)…Și una din necesitățile profunde satisfăcute de artă…
…”peste capetele noastre alunecă pe cerurile sticloase de iarnă o catedrală de lumină” (Bogza)… „N-am avut sentimentul că am timp (deși am avut berechet) să mă uit pe cer și să observ mersul constelațiilor. Ce-am făcut cu acel timp, când l-am avut, de n-am descoperit până acum unde se află cutare stea? Nimic n-am făcut. Am fost obsedat. Atât.” (Marin Preda).
„Nu utilizăm un sonet de Petrarca pentru a comanda manevra unui excavator. Posibilitatea de utilizare a poeziei nu aparține decât ființei.” (Abraham Moles)
„Fiecare artist aparține prin definiție opoziției extraparlamentare” (Heinrich Boll). …”Artistul incomodează democrația pragmatică și sistemele totalitare, ambele încearcă după metodele și mijloacele sale să-l omită, să-l aservească”.
„Lessing, cel mai cinstit dintre numiții oameni teoretici, a îndrăznit să dea pe față că urmărea mai degrabă căutarea adevărului decât adevărul însuși”…
„Cel ce află prin experiență plăcerea ce ți-o dă cunoașterea socratică simte cum această cunoaștere se străduiește să prindă, în cercuri tot mai vaste lumea aparențelor. Nu va mai exista de acum încolo vreun imbold care să-l lege de viață mai puternic decât apriga dorință de a duce mai departe această cucerire. Optimismul ascuns în esența logicii dă greș. Omul superior ajunge la puncte de limită ale periferiei. Dă cu ochii de un întuneric absolut. Spre spaima lui, vede cum logica, în aceste puncte de limită, se încolăcește în jurul ei și își mușcă coada…Când se încolăcește în jurul ei și își mușcă coada – atunci se ivește forma nouă a cunoașterii. Cunoașterea tragică. Cunoașterea tragică, auzi! Cunoașterea tragică o putem suporta numai luând arta drept scut și leac…Dorința de a cunoaște doar în formele ei inferioare se manifestă ca un dușman al al artei. Îndeosebi al celei dionisiac-tragice.” Conflictul dintre precaritatea ființei și supremația încercării la care se supune…Einstein cerea să-l înțelegem pe Dumnezeu cu alte măsuri, pentru că „nu e răuvoitor, ci doar subtil”…Judecată ce o merită nu doar divinitatea, ci și omul…
„Metodă infailibilă pentru a ști care e fraza bună și care nu: îmi imaginez că mă aflu în mijlocul Saharei, fără nicio carte cu mine etc. În buzunar, descopăr un pătrățel de hârtie, pe care e scrisă o frază. Dacă, citind-o, înțeleg că pustiul a căpătat un sens și că nu mai vreau să plec de acolo, fraza e bună.”.
„Fiecare trebuie să aducă în dragoste – iubirea de scriitori. Nu ne putem iubi fără scriitori, în afara lor”, amintește Radu Cosașu.
„Să mergem să cumpărăm piersici. E vânătoarea din Război și pace, nu mă uit altfel la tine decât la Natașa Rostova. Piața cu pepenii ei – e un bal și așteptându-te să plătești strugurii, nu tremur altfel decât Ladima”.
Seducția se slujește, totdeauna, și de „discurs”, iar „discursul amoros” poate face, vezi Roland Barthes, obiectul unui curs universitar de literatură. „Conversațiile înscenării”, „discursul iubirii”…literatură și iubire…Împreună cu Radu Cosașu: „Indiferența față de scriitori ar ucide multe amoruri și ar face clima mai neprielnică”. Încă o „utilitate” a artistului, în „protecția mediului” uman?
Ucenicia unui artist în totalitarism: tot operă literară pare să fi și a scrie, dar și a trăi…Căci esteticul singur nu se poate stoarce decât ca transpirație a frunții nepătate de fluidul impur al dezertării din spiritul de dreptate și adevăr. Omul care nu se situează etic deasupra operei sale nu poate deveni nici o instanță estetică.
Angela FURTUNĂ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/