LECTURI NERECOMANDABILE : IUDAISM ȘI ROMÂNISM SUB PRESIUNE (XXXIII)

Demonul sadismului și al prostiei încăpățânate
Norman Manea povestește undeva că a fost obsedat într-o anumită perioadă a vieții sale de cuvintele lui Eugen Ionescu, publicate în 1946 în România(și mult detaliate ulterior în Franța, apărând sub semnificativă detaliere în volumul Présent passé – Passé présent, publicat în 1968 la Paris). „În România legionară, burgheză, naționalistă, am văzut chipul Demonului sadismului și prostiei încăpățânate”, spusese Eugen Ionescu. Mai târziu, Norman Manea este captat de dureroasa constatare a lui George Enescu: „Dacă ar fi administrația și politica românescă la înălțimea mișcării artistice, am fi una dintre țările cele mai fericite”. Construind un arc mental peste timp, celebrul scriitor (originar din Burdujeni-Suceava, acum locuind în Statele Unite ale Americii și fiind, alături de Matei Vișniec, unul din candidații români cei mai serioși la Premiul Nobel pentru literatură) observă că și regimul totalitar comunist a fost de aceeași esență, astfel descriptibilă: îngrădirea și anularea libertăților, spălarea creierului, prostia încăpățânată, fanatică și analfabetă, manipularea, Demonul sadism
ului dezlănțuit.
Când artistul încă locuia în România, Uniunea Scriitorilor din România a luat hotărârea să decerneze lui Norman Manea, Premiul pentru Literatură pentru romanul Pe contur, care a apărut după lupte acerbe duse de autor cu Cenzura. Dar, la nici două luni, Comitetul Culturii și Educației Socialiste a anulat premiul acordat.
Hai să rememorăm cauza acestei stupide hotărâri de „partid și de stat”.
Cu două luni înainte, Norman Manea fusese în vizită la Suceava, la părinți, spre a –și lua adio de la amintirile copilăriei. Urma să plece definitiv din țară. Grăbindu-se nostalgic și abătut pe străzile orașului, pentru a căuta un magazin alimentar și a alege la ce coadă să se așeze, „am fost oprit de un vecin, poet și ziarist local. Mergea la o întâlnire literară anunțată („ Zilele culturii la Suceava”, 1986, când erau așteptați și șapte scriitori de la București, n.n.). Poetul ziarist a insistat
, într-un mod jenant și obositor, să-l îmsoțesc. Insinua un fel de reproș, cum că m-aș ține departe nu doar de actualitatea literară (și politică), ci și de orașul natal (de colegii din provincie). Părea jignit. Am cedat. Din păcate, am cedat. Când m-am trezit în Biroul Directorului Casei de Cultură locale, unde așteptau deja activiștii de partid și ziariștii orașului, m-am simțit încă și mai stânjenit. Nebărbierit, obosit…(…), eram, într-adevăr, intrusul.” O amintire, între altele, nu-l părăsește, de atunci, pe intrusul Norman Manea. Continua să-l studieze pe foarte talentatul poet și ziarist, care era la fel de provocator și cu autoritățile comuniste, precum fusese și pe stradă cu prozatorul, și nu putea să nu remarce duplicitatea jocului acestui poet, tipic majorității scriitorilor din epocă. „Foarte talentatul poet, care continua să penduleze cu insolență, inteligență și umor între agresarea autorității și obținerea avantajelor pe care aceasta le poate oferi, îl însoțea, ca și în alte ocazii, cu o amuzată afecțiune, pe mult mai vârstnicul amic, alintat cu camaraderescul „Profesore” (unul dintre profesorii universitari folosiți adesea de Putere în misiuni oficiale în străinătate).
După o „dezbatere” în nota oficială a vremii, purtată în fața unei săli pline cu 50 de copii, Profesorul a atins două teme, care sunt reluate și astăzi cu obstinație în mediile literare din țară: greutățile ce stau în calea editurilor și de ce nu avem și noi un Nobel. Profesorul nu a uitat să sublinieze „grija și sprijinul permanent pentru cultură pe care le arată Președintele Țării, Secretarul General al Partidului Comunist Român, evocând și cele câteva întâlniri în care a avut onoarea de a-l asculta și de a se convinge de concepția sa generoasă, activă în problemele culturii”.
Ultimul detaliu amintit de Profesor a fost acela că Ediția Eminescu nu a apărut încă în România (era anul 1986!) din cauza… Șefului Rabin al României. Norman Manea își amintește cât de trist a fost: „ La ieșirea din sală, i-am exprimat poetului indignarea față de comportarea amicului său, Profesorul. A vorbi astfel în fața unei săli de copii? A manipula cu atât cinism minciunile…(…), în România anului 1986.” Amicul poet și ziarist i-a replicat: „Acum e la modă chestia antisemită și antioccidentală”. La temele eminesciene antirusești cu care, de fapt, deranjase Eminescu pe culturnicii din URSS, și care se adăugau multor alte cauze „cu mult mai complicate”, dincolo de antisemitismul său tradiționalist, Profesorul nu se referise, desigur, pentru a explica astfel în mod corect acelor copii de ce se întârziase atât de mult în editarea poetului național al românilor.
(Să nu ne mai mirăm, așadar, de existența înfloritoare a antisemitismului din România, care a fost materie de propagandă în școli și element forte al culturii oficiale, n.m.)
Dar tot poetul ziarist a fost și cel care a ciripit mai departe despre discuție, și problema a devenit foarte gravă la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, care a demarat o anchetă pentru a se stabili cum de a pătruns Norman Manea în sală, cine i-a permis să ia cuvântul, „de ce nu au respectat instrucțiunile că la manifestările publice nu pot participa decât persoanele aprobate de Consiliu etc.”.
Din această cauză I s-a retras lui Norman Manea Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Pe contur. Astfel se încheia un lung șir de presiuni și persecuții care au determinat emigrarea autorului bucovinean.
„Fraza lui Eugen Ionescu își păstra întreaga valabilitate pentru România care nu mai era legionară și burgheză, ca acum aproape cincizeci de ani, ci socialistă”, mărturisea mai târziu scriitorul. Îndepărtat în mod abject din țara sa, Norman Manea s-a apropiat însă de Premiul Nobel pentru Literatură.
Demonul sadismului și al prostiei încăpățânate încă se plimbă liber printre români. Locuind adesea chiar în mintea și în inimile lor. Și îmbolnăvindu-le.
„În calea geniului nu știți să ieșiți…”, le spusese cândva compatrioților săi un mare critic și istoric român. Nu spui cine, monșerule.
Angela FURTUNĂ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/