LECTURI NERECOMANDABILE: IUDAISM ȘI ROMÂNISM SUB PRESIUNE (XLI)

Cititor, deparazitează-ți creierul !
Din păcate, lumea noastră, dominată de spectacolul mediatic și de spectacolul politic, are la bază materialul casant al negării a tot și a oricine. Modelul s-a preluat din viața culturală care e întemeiată la români pe psihologia negației. În primul rând lumea scriitoricească românească e plină de negativiști și oportuniști care, după un secol în care au dominat viața publică prin ideologie și literatură destinată spălării creierului cu apologia dogmatică, au creat practic și un șablon comportamental. În fond, scriitorii oficiali erau oamenii publici cei mai cunoscuți, venerați și imitați, după dictatorii zilei și camarila. Erau, însă, și cei mai fanatici. De la ei s-a și răspândit în masă spiritul intransigent totalitar. Cum tot ei au fost și primii propagandiști post-revoluționari prin diverse partide sau tot ei fiind și primii directori de conștiințe în presa de opinie românească a deceniului trecut, iată că au cultivat în public, prin imitație, acest sistem de gândire ce fusese adecvat de fapt anilor 60 (cei cu promisiunea cea mai recentă de eliberare a conștiințelor), însă total depășit de realitățile actuale.
Nici astăzi, la 17 ani de la operațiunea revoluțiunea română, nu reușesc să înțeleg vehemența cu care mulți români resping tot ceea ce este diferit de modul lor de a simți și de a gândi, tot ceea nu cunosc sau nu au aprofundat, tot ceea ce nu înțeleg. Este imposibil să mai discutăm între noi fără a porni de la prejudecăți, sau măcar de la fapte care ne-au antagonizat în trecut pe unii față de alții în mod tragic. Numai în Jurnalul 1935-1944 al scriitorului Mihail Sebastian (al cărui centenar îl vom aniversa pe 19 octombrie, cu o zi după ziua sa de naștere, la Biblioteca Bucovinei, la ora 13) mai putem regăsi repere identice ale unei epoci în care oamenii ajunseseră de-a dreptul soldații minților bolnave de intoleranță. Fascinația pentru fascism, pentru extremismul naționalist și pentru fundamentalismul religios atinge treptat și astăzi cotele din vremurile Jurnalului tânărului scriitor de atunci. Clocotul politicianismului actual care împinge românii la o ură fanatică, între ei dar și de sine, este de aceeași intensitate cu cel din timpurile de maxim tumult antisemit și politicianism nazist descrise de Mihail Sebastian: „Aș vrea să elimin din discuția noastră orice aluzie politică. Dar e posibil? Strada urcă până la noi, vrând-nevrând, și în cea mai anodină reflecție simt spărtura mereu mai mare dintre noi”. Într-un articol apărut la data de 25 martie 1935 în ziarul Rampa, Mihail Sebastian scria: „În ultima vreme ne-am lăsat pradă politicii și toate obsesiile noastre sunt de ordin politic. Formule grosolane, simple până la absurd, convinse până la teroare, stăruie în vocabularul nostru și, de acolo, trec pe nesimțite în gândirea noastră, în obișnuințele noastre. Urmăriți, bunăoară, gravele ravagii pe care le fac în mentalitatea actuală cuvântul „dreapta” și cuvântul „stânga”. Sensul lor s-a dilatat bolnăvicios și s-a întins din politică în cultură, în artă, în literatură. În afara acestui unghi care măsoară totul, nimic nu poate rămâne liber, în altă sferă logică, în alt câmp vizual, pe alt plan de gândire. […] Numesc acest fel de judecată o judecată huliganică. Adică o judecată care face să intervină criteriile politice pe un plan nepolitic. Este o confuzie de puncte de vedere, ce devastează lumea ideilor și o aruncă pradă tuturor pasiunilor joase, primare, nediferențiate. Un huligan este un obsedat. Sălbăticia lui este, înainte de orice, mintală. Inteligența lui, sensibilitatea lui a fost deformată până la o anumită schemă, dincolo de care nu mai înțelege nimic. […] Cu graba cu care consumăm fenomenele și le supunem obsesiei noastre politice, vom izbuti să înscriem toate elementele naturii, focul, apa și pământul, în câte un partid. Omenirea merge cu pași repezi spre o înțelegere polițistă a lumii. Pe fiecare zi ce trece, complexitatea universului sărăcește, misterele cad, existența se simplifică și tot ce a neliniștit veacuri de-a rândul inima și mintea umană încape umilit între dinții acestui clește cu gura căscată: dreapta-stânga”. Oare textul acesta, scris în anul 1935, nu reprezintă de fapt descrierea realității din anul 2007?
Și atunci, ce se întâmplă? Avem halucinații? Ei bine, eu cred că de fapt, câtă vreme oamenii nu gândesc, nu-și folosesc creierul, nu citesc și nu se interesează despre istoria și evoluția omenirii, ca resursă a intuirii propriului destin, istoria se repetă mereu. Războiul revine, demența totalitară revine, progresul nu este posibil.
„Cititor, deparazitează-ți creierul!“, spunea pe la 1924, Ilarie Voronca, în cadrul cenaclului lovinescian Sburătorul. Ideea aceasta ar trebui reluată acum în viața noastră publică. Printr-un slogan adaptat erei multimedia în care trăim și în care oamenii nu se mai informează numai din cărți. Un slogan care să îndemne la folosirea creierului ar trebui plantat peste tot. Ceva de genul: „Înainte de a folosi automobilul, televizorul prin cablu, mixerul sau computerul, folosiți-vă creierul!” Astă vară, în timpul caniculei, Radioul național difuza din oră în oră un slogan ce făcea parte din campania națională de educare contra caniculei și care suna cam așa: „În timpul zilei, închideți ferestrele pentru ca aerul cald să nu intre în apartament. Aerisiți camerele numai noaptea, când temperatura de afară scade. Dacă vi se face rău, chemați un vecin. Iar dacă e grav de tot, sunați la Salvare”. Nu ni se spunea, însă, și ce trebuie să facem dacă am murit puțin.
Trăim în vremuri când nu canicula ci politicianismul a devenit pericolul public numărul unu ce ne afectează sănătatea, echilibrul și moralul național, ca și viața culturală, speranța și calitatea vieții. Eu propun ca pentru o perioadă vocea politicienilor și cea a presei să fie suspendată printr-o campanie de meditație colectivă, fără activitate politică, fără televiziune, radio, presă scrisă. Veți avea o mare surpriză: veți redescoperi că încă mai aveți creier, dar că cea mai mare parte a lui v-a fost deja tocată sau spălată de diverși paraziți cărora le plătiți și cotizații sau abonament lunar în acest scop.
După încetarea acestei campanii de recucerire a normalității, aș propune o lectură din Mihail Sebastian. Cu mintea deschisă: cu mintea românului cea de pe urmă.
Angela FURTUNĂ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/