Lecturi catehetice în timpul citirii în taină a pomelnicelor („acatistelor“)

La slujbele de seară („Vecernii”, „Acatiste”, „Paraclise” etc.) există un moment în care, după binecuvântarea prinoaselor, mai ales la Vecerniile cu Litie, se citesc pomelnicele credincioșilor prezenți, numite pe alocuri „acatiste”. Pe lângă pomelnicele din acea zi, preotul mai are de citit adesea și altele, care se adună din zilele precedente, în care nu a fost slujbă, astfel că timpul citirii se întinde către 15 – 30 de minute, vreme în care unii dintre credincioșii prezenți dau, adesea, semne de oboseală și nerăbdare. Trebuie să amintim și faptul că majoritatea pomelnicelor, pe lângă numele respective, au înșiruite o sumedenie de doleanțe, între care unele scrise cu zeci de cuvinte și cu cereri stranii, cum ar fi „să fie pedepsiți dușmanii cutare…”, ori „cutare să nu iubească pe…, ci pe…” etc., etc. Desigur, credincioșii cu necazuri își aștern păsurile după cum se pricep, și nu-i judecăm pentru acest fapt. Dar preotul cu greu deslușește numele din această mare de cuvinte, ba se mai și poticnește uneori, prelungind timpul citirii și riscând să rostească și cereri dintre cele „stranii”, care îi pot sminti pe cei prezenți. De aceea, ne îngăduim o sugestie practică, izvorâtă din modesta noastră experiență pastorală. Pomelnicele („acatistele”) să fie citite în taină, iar în acest timp la strană să se citească un cuvânt de învățătură, care poate aduce mult folos credincioșilor. La ectenia respectivă, slujitorul poate utiliza cu voce tare formula „încă ne rugăm pentru toți credincioșii prezenți la această sfântă slujbă și pentru cei pe care îi vom pomeni acum în taină…”, iar la strană să se înceapă, apoi, citirea unui cuvânt de folos. Iată câteva din lecturile pe care le recomandăm: sinaxarul zilei din Minei, cuvinte de învățătură din „Proloage”, pilde din „Pateric”, fragmente din „Filocalii” etc. Un bun impact îl au, bunăoară, „Meditațiile teologice” semnate de prof. Teodor M. Popescu, pe care le recomandăm în mod expres. În funcție de perioada liturgică și de ziua/sărbătoarea pentru care se face slujba, se pot alege din aceste meditații teme adecvate (despre post, credință, nădejde, dragoste, smerenie etc.). Evident, pot fi utilizate și alte surse în acest scop, dar ele trebuie selectate cu multă atenție și grijă.
E posibil ca unii credincioși să se supere la început pentru că nu-și mai aud numele și doleanțele rostite cu voce tare… În scurtă vreme însă, vor fi și ei bucuroși să audă un cuvânt ziditor, binevăzând că în acest timp părintele citește conștiincios și numele și doleanțele scrise în pomelnice, chiar dacă citirea este tainică. La urma urmei, nu credincioșii, ci Dumnezeu trebuie să audă. Lui Îi sunt adresate rugăciunile noastre, fie cele rostite cu glas tare, fie cele tainice… (pr. prof. Vasile GORDON)