Lecții despre adevăratele priorități în viață

Ce pot face pacienții de cancer pentru a păstra un sens în viață? Cu certitudine, atunci când rugăciunile și slujbele religioase contribuie la păstrarea sau găsirea unui astfel de sens și scop în viață, este important ca acele practici și credințe să fie menținute și alimentate. Preoții și întreaga parohie din care face parte suferindul pot juca un rol de importanță vitală în această privință, precum poate și participarea continuă la slujbele și activitățile bisericești ale parohiei din care face parte. De asemenea, cunoaștem din cercetările extensive că pacienții cu cancer pot beneficia și de participarea lor într-un sistem de sprijin activ. Acest sprijin poate lua forma familiei, prietenilor sau a unui grup de suport. Ce pare să fie destul de important pe lângă a beneficia de sprijin este ca acești bolnavi să fie capabili să-și exprime sentimentele legate de cancer: teamă, speranțe, preocupări etc. Se pare că exprimarea sentimentelor personale legate de cancer este mai utilă decât ascunderea acestora sau protejarea celorlalți față de temerile și tristețea lor.
Determinarea de a conferi un sens vieții, „instinct primordial în viață”
Examinarea surselor care pot oferi sens vieții unei persoane bolnave de cancer este și ea utilă. V. F. Frankl, într-una din cărțile sale, a precizat că dimensiunea spirituală a experienței umane este caracterizată de ceea ce autorul a numit „voința de a da sens” sau determinarea de a conferi un sens vieții. Frankl a considerat că această nevoie de sens este un „instinct primordial în viață”. De asemenea, Frankl a considerat că există patru surse primare de sens al vieții. Acestea includ: 1) Creativitatea: satisfacțiile aduse de muncă și realizări, fapte bune și dedicarea față de cauze superioare preocupărilor personale; 2) Experiența: relațiile cu cei iubiți, iubirea de natură, frumusețe, artă, muzică; 3) Atitudinea: atitudinea pe care o are o persoană față de suferință și problemele existențiale; 4) contextul istoric al sensului vieții: importanța moștenirilor din trecut, prezent și viitor.
Învățarea unor lecții și prețuirea mai intensă a fiecărei zile
Când cineva primește un diagnostic de cancer, se confruntă cu marile probleme existențiale ale vieții cu care, mai devreme sau mai târziu, ne confruntăm cu toții: suferință, moarte și vină. Aceasta poate rezulta în pierderea sensului, scopului sau a rațiunii de a merge mai departe. Dar un aspect interesant este că există un număr de pacienți cu cancer care descriu abordarea acestei boli ca unul dintre „cele mai pline de sens și valoroase momente ale vieții lor”. Un pacient a declarat că „până în momentul când am aflat că am cancer nu înțelesesem că eram cu adevărat iubit și prețuit de prieteni și familie”. Alți pacienți cu cancer vorbesc de învățarea unor lecții despre adevăratele priorități în viață și prețuirea mai intensă a fiecărei zile.
Cancerul constituie o provocare de proporții din perspectiva păstrării un sens și scop al vieții, pe lângă precipitarea, deloc neobișnuită, a unei crize de credință. Capacitatea de a păstra un sens al vieții și viața spirituală a bolnavului ajută pacienții cu cancer în a se adapta mai bine la noua condiție și a se bucura de o calitate mai bună a vieții. Există resurse în comunitatea religioasă și a serviciilor de sănătate care pot ajuta în furnizarea îndrumării și sprijinului. Programele de sprijin pentru bolnavii de cancer pot fi deosebit de utile în a-i ajuta pe aceștia și familiile lor să mențină acest sens și scop al vieții. Elaborarea unor intervenții specifice de consiliere care au menirea de a conserva sensul în viață și speranța pacienților cu cancer avansat, cum ar fi intervențiile de tip „psihoterapie centrată pe sens” sunt promițătoare ca instrumente care pot fi utilizate de către psiho-oncologi în îngrijirea pe care o asigură pacienților cu cancer în ultima etapă a vieții lor.
„Să fiți statornici în credință”
În conversia totală a ființei celor ce până acum nu au trăit o viață creștină genuină, sau în continuarea unei vieți virtuoase și a practicării unei intense, sincere și stăruitoare rugăciuni de către cei credincioși, se află marele secret al întăririi în credință, al tăriei spirituale, al înmulțirii răbdării și al pogorârii harului dumnezeiesc peste dânșii, precum și al simțirii iubirii nemărginite a lui Dumnezeu. Toate acestea dau putere sufletului celui suferind. Acesta nu este doar un sfat convențional, ci o caldă invitație la trăirea lor. Oricine le poate experimenta. Celui ce cere ajutorul lui Dumnezeu și Îl caută, Domnul îi întinde mâna. Să nutrim certitudinea că, atunci când suntem în suferință, mâna Sa ne este mereu întinsă. El șterge cu ea lacrimile suferinzilor și vorbește inimii credincioase, așa cum a procedat când s-a adresat mai marelui sinagogii, celui înlăcrimat: „Nu te teme, crede numai” (Mc. 5, 36).
Uneori însă, credința noastră nu este atât de puternică. În episodul în care Mântuitorul a potolit furtuna de pe mare (Mt. 14), Sfântul Apostol Petru s-a aflat în pericol de înec tocmai pentru că lua prea mult în seamă curenții puternici și valurile tumultuoase ale mării. La fel și noi, cu cât ne fixăm atenția în mod excesiv doar asupra suferinței, cu atât mai mult ne cufundăm în ea. De aceea e necesar să urmăm exortația lui Hristos. Răspunsul Său la frica și deznădejdea Apostolilor este: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!”, iar dojana fină adusă Apostolului Petru este valabilă și în cazul nostru în clipa când suferința devine descurajantă: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
În general, cel suferind este îndemnat de autorii sfinți ca întotdeauna să își aducă aminte că nu este nici o suferință, nici o lacrimă vărsată de pătimitori și de cei cuprinși de dureri fizice de care să nu știe Domnul și Mântuitorul. El este bucuria noastră, mântuirea noastră, reazemul cel tare și neclătinat în toate ispitele vieții.
„Să fiți statornici în credință” – îndeamnă deseori Sfântul Apostol Pavel. Cine va fi statornic în credință are să fie tare și neclintit la toate încercările cu care îl cercetează Domnul.
(Pr. Liviu PETCU, sursa: Ziarul Lumina)